Time

So much to do. So little time.

So many people trying to get us to do things we don't want to. Or stuff we're not supposed to. Sometimes we don't even have the time or energy to do the things we have to. Or the things we want to.

We don't have time. Time. For us.

Pictures, memories and changes.

D'you ever wish you could turn back time? I don't consider myself to be a person who looks back, but from time to time, when looking at old pictures (oh well, not that old, but still, from some years ago), I begin to think about those times, those friends, those places... And I realize how much everything's changed. And how I've changed. And how they've changed. When I think about it, that's what pictures do. They take you back, they make you remember who you are. Were. Then.

You'd probably say "George, you're wrong, they make you remember other stuff too". You're right, you remember other stuff too. You assume you had a blast in, let's say, that trip to the seaside. And you probably did. Because it's obvious you sure as hell won't remember all the drama that most definitely happened back then. What's important is that those pictures are a reminder of what was. You'd see yourself with some people and begin to think "I was so damn close to them, what the hell happened, why did we drift apart?". And while you might not be sad that you may or may not have lost them, you still cherish those memories. Those times. 

People come, people go. You might think I’d say, “You stay the same”. But you don’t. Each interaction with each person we meet in this life changes us in a way we don’t understand. Until we do. So do I, from time to time, wish I could turn back time? Yes and no. Yes, because it would make me appreciate something or someone the way I should have. No, because the way I reacted then, makes me who I am today. And the way I react today, will make me the person I'd be tomorrow.

'The first post...'

...intotdeauna atunci cand faci un lucru pentru prima data ti se pare foarte dificil...ai emotii ca poate nu vei reusi sa atingi acea perfectiune la care accezi in viata...
Astfel, in acest prim post ma voi adresa doar proprietarului acestui blog, George, caruia vreau sa ii spun 'Multumesc!' pentru ca mi-si oferit oportunitatea de a scrie...de a scrie pe blogul tau, 'Multumesc!' ca m-ai incurajat sa fac asta si nu in ultimul rand 'Multumesc!' ca esti prietenul meu! :)
Let 'the adventure' begin!

Too many cigarettes?

Oare beau cafeaua de dimineata fiindca vreau sa fumez, sau fumez fiindca beau cafeaua de dimineata?

Omul bun e nebun

Zicea cineva odata ca "omul bun e nebun".
Atunci mi se parea foarte distractiv, insa acum am constatat ca nu e asa...

Fiindca lumea e rea, si omul bun e nebun.

Oamenii fac si zic ce vrei sa auzi, doar ca sa isi atinga scopul. Mai departe nu conteaza.
Omul bun, e nebun.

Si atunci iti pui intrebarea: de ce sa mai ajuti pe altii? De ce sa te oferi? De ce sa fii amabil? De ce?
Fiindca asa e firea umana nealterata. Vrea sa vada ca e bun in altii. Vrea sa vada jumatatea plina a paharului. Vrea sa creada ca daca eu sunt bun, si altii sunt la fel.
Dar constati ca omul bun, e nebun.

Fiindca LOR nu le pasa. Pentru ei omul bun... e nebun! Si ei stiu asta.
Si cand tu realizezi ca daca esti bun, esti fraier. Si atunci te schimbi.

Si chiar daca unii poate nu merita ce ii asteapta din relatia cu omul bun nebun, omul se schimba pentru toti. Fiindca odata atins, te protejezi.

Iar tu te gandesti ca si ei, intr-o zi, cand nu se asteapta, o sa constate ceea ce tu acum stii: ca omul bun e nebun.

Inner thoughts for today

Realizez că toate post-urile încep mai nou cu "a trecut mult timp de la ultima postare". Realizez că blog-ul nu mai reprezintă pentru mine ce a reprezentat cândva. Realizez că eu m-am schimbat din momentele când scriam mult pe blog. Nu ştiu însă dacă m-am schimbat în bine. "Change is good", dar nu întodeauna. Am răsfoit citit azi postări de acum câţiva ani şi am realizat că... eram mai deschis şi mai comunicativ. Aveam multe idei, multe lucruri de spus. Dar pe parcurs am început să mă "închid" şi nu ştiu de ce. Poate că am crezut că nu e diplomatic să îţi expui ideile şi ce ai pe suflet? Acum mă gândesc, căcat, de ce nu fac asta? De ce să îmi ascund gândurile?

Îmi amintesc sentimentul, energia, adrenalina chiar, a unei postări noi. E un sentiment frumos, e o libertate de nedescris. Există oricum un grad de cenzură cizelare a unei idei, dar la bază totul se reduce la gândire, la gânduri exprimate liber, la o parte din ceea ce te defineşte, la un sistem propriu de valori, pe care tu, ca individ, doreşti să le împărtăşeşti cu ceilalţi.

Am revenit la blog. Şi vreau să revin. Fiindcă am realizat că îmi lipseşte. E incredibil să vezi o dovadă scrisă că viaţa e ciclică, că după ani în care tu te-ai schimbat, ai întâlnit alţi oameni, ai avut alte experienţe, totul se reduce la oameni, la comportamente şi la sentimente.Să vezi că vei reveni întodeauna la aceleaşi concepte. Să vezi că viaţa se repetă la infinit. Vordeam într-un post anterior despre prietenii care ajung la sfârşit, despre oameni care se îndepărtează... Spuneam atunci că prietenia e ca un cerc, care devine linie curbă şi apoi punct. Dar de la punct porneşte o altă linie, care se curbează, se întâlneşte, devine cerc... Şi o ia de la capăt.