Obiectivitate și nu

Omului normal îi place uneori să creadă că judecă obiectiv. Are un set de valori obiective, crede el, și pe baza lui ia decizii obiective, crede el, care vor duce la beneficii maximale din majoritatea punctelor de vedere, sau cel puțin satisface majoritatea nevoilor.

Însă respectiva judecată, respectivul proces de gândire nu poate fi obiectiv. Fiindcă ființa umană nu e obiectivă, e subiectivă. Ce eu consider obiectiv, e construit în jurul propriului sistem de valori, ceea ce eu consider ca fiind obiectiv (deci judecată corectă, normală, sigură) poate fi subiectiv (sau nu) pentru alții, din punctul lor de vedere, raportat la propriul sistem de valori.

Așadar, obiectivitatea e doar subiectivitate, într-un final. Un juriu obiectiv ia decizii corecte. Da și nu! Pentru că respectivul juriu e format din persoane. Respectivele persoane iau în primul rînd decizii singulare, bazate pe acele principii personale, pe care ei le cred obiective. Însă dacă ar fi obiective, atunci nu fiecare membru ar alege de multe ori pe baza unor criterii diferite, ajungînd nu de puține ori la rezultate diferite. Poate că există unele adevăruri universale, criterii obiective pentru toți, sau care poate sunt (sau nu) din coincidență la fel, datorită naturii umane, însă restul criteriilor sunt subiective. Așadar juriul aduna aceste criterii și ia o decizie de comun acord. Deci juriul obiectiv e subiectiv ?

Știu ca poate sigur aberez, însă mi-aș fi dorit să spun ce am spus mai sus în clasele de liceu. Îmi plăcea extrem de mult să aud expresii de genul "obiectivitatea autorului e data de unele elemente esențiale ca [...]". Zău ? Pai dacă dai textul la 30 de persoane, de multe ori apar multe idei in contradicție, apar neînțelegeri. Deci multe idei subiective pe baza unui text scris de un autor obiectiv. Pentru ca toți să înțelegem același lucru din text ar trebui să știm pe ce se baza obiectivitatea autorului, deci să știm setul de valori, să ne raportam la acel set și să vedem ce iese. Iese obiectitate "falsă" sau ... "însușita". Un set de valori rigid, luat ca atare, diferit decât propriu set.

Îmi pare rău pentru non-sense, și eu sunt încă in dubii dacă are sens ce am scris, însă am judecat obiectiv, raportat la propriile convingeri și pe propriile înțelesuri. Voi, cum nu îmi știți setul de valori, veți vedea textul subiectiv și poate doar pe alocuri obiectiv. Totul tine de raportare la X sau Y.

De ce intodeauna vrem mai mult?

Desi am avut rezultate extrem de bune in sesiune, ma bate gandul sa merg la mariri. Pentru ca apoi sa scriu partea a doua la Beginners guide FSEGA.

Si revin la idee: de ce intodeauna vrem mai mult decat avem ? De ce nu putem fi multumiti ? De ce sta in firea umana sa fie intr-o constanta perfectionare ? Niciodata nu e suficient ce avem si intodeauna ne dorim sa avem mai mult, mai bun, mai eficient, mai frumos, mai nou. O constanta ambitie care nu ne lasa sa fim recunoscatori (sau daca ne lasa, ne lasa pentru putin timp doar). Probabil ca societatea e de vina. Cand traiesti intr-o continua evolutie a preferintelor de consum, de cultura, intr-o lume in care modelele se schimba de la o zi la alta, cand idealurile si speranta dureaza atat de putin, nu ai cum sa iti doresti mai mult. Nu ai cum sa nu vrei o schimbare. Si daca nu o vrei, esti fortat oricum sa o accepti.

Degeaba cumperi astazi cel mai tare PC de pe piata, maine e deja depasit moral. Tehnologia evolueaza atat de repede astfel ca versiunea lansata pe piata azi ajunge la cosumatorul final atat de tarziu ca e deja "veche" cand a ajuns. Pretul e intodeauna astronomic la inceput, pentru early-adopters, care iau cea mai mare teapa cand descopera peste o luna ca au dat cu 100% in plus. Ganditi-va doar la orice produs de pe piata. Fiindca totul se dezvolta la o viteza foarte mare, producatorii planifica totul din timp. Ce acum e feature/trend-setter, peste 6 luni e deja la toate produsele. Pana la urmatorul val.

Ce am vrut sa spun cu asta? Faptul ca sta in firea umana (de fapt si tehnologia se dezvolta tot cu ajutorul factorului uman) sa doreasca mai mult. Si nu e condamnabil. Nu e rau sa vrei mai mult de la tine, de la viata, de la cei din jur. Nu e rau sa fi intr-o evolutie continua. E condamnabil sa stagnezi sau sa involuezi. E condamnabil sa te multumesti cu ce ai cand sti ca, daca ai avea doar ambitia si dorinta, ai putea avea mai mult. E condamnabil sa vezi in jurul tau evolutie si sa nu te intereseze. E usor sa ne plangem ca nu se poate, cand nici macar nu incercam. Evolution is the key in everything.

Bitch

Just wanted to clear something up. The noun bitch does not necessarily mean whore. Nowadays, it has a hell of a lot more meanings. One of them is this one: a bitch is an intelligent and ambitious woman with a high-level level of sex-appeal who uses these qualities to achieve her goal...

So practically, she's a woman who discovered her potential, both physical and intellectual and she's not afraid to make use of it. She knows what she can really do: who she can impress with her skills or with her sexuality. Basically she's selling herself, but she's doing it for a goal. She wants to achieve something. She wants to do something with her life and because it's a highly competitive game in which only few manage to succeed, she has to throw in anything she might have over her competition.

I now remember a song, White Horse... It goes like this: If you want to be rich... You got to be a bitch!

pana cand mai platim pretul prostiei?

Sunt o persoana foarte deschisa. Si sunt o persoana foarte intelegatoare. Si le dau tuturor sansa sa isi dovedeasca abilitatile si cunostintele. Insa unele persoane nu reusesc sa faca nici cum acest lucru. Si din cauza acestor persoane, cateodata platesti pretul. Si fiindca nu platesti pentru prostia ta, ci pentru prostia altora, eu numesc acest fenomen "a plati pretul prostiei". Cine spune ca nu i s-a intamplat niciodata asa ceva, minte cu nerusinare. Sa va fie rusine. Si nu voua, celor care nu va amintiti, ci celor care fac asa ceva.

Adica eu incerc sa fiu helpful si sa le fac la toti pe plac, si asa ma rasplatiti? Va credeti destepti? Credeti ca aveti dreptul? Pai da cine va credeti voi sa ma futeti asa? Daca stabilim un lucru, il ducem la bun sfarsit. Acuma nu mai are rost sa ma consum, fiindca faptul e deja consumat. Pe cand articolul acesta va fi citit de VOI, totul va fi terminat deja. Ciudat, nu? Oricum ar fi trebuit sa fiu obisnuit cu schimbarile. Chiar eu ziceam la revelionul din 2006-2007 ca to make plans sucks. Ei rectific. To make plans and not follow them sucks. Big time. Whateveeer...... Prostia e scumpa si greu de gasit. De aceea daca o gasiti, aveti grija sa o tineti bine. Si sa nu o afisati foarte des. ok?

Later edit: probabil ca acum cand cititi acest entry va ganditi ca vine pl e asta sa ne faca pe noi prosti. eu nu va fac, voi singuri va dati arama pe fata. faptele va tradeaza, atitudinea va omoara. vorbele va dau de gol... gandirea.... aveti? voi ar trebui sa va simtiti, care va simtiti. insa si cei care se simt, se "gandesc" probabil: nu cred ca despre mine e vorba, nu are cum sa fie. sunt altii mai prosti 100%. eu nu sunt. nu pot fi ... hm, oare??....inca o data, sfatul de la sfarsit ar trebui sa va fie guideline in viata. Pana atunci mai platiti si voi pretul prostiei altora...

Democracy

When we say democracy we mean a regime in which the people have the power to decide what is best for their country, their economy and ultimately themselves. Usually, this is done either directly by every citizen or indirectly through individuals who were elected to represent the people in the decision-making process. Nowadays almost all countries around the world are democratic, and those that are not are in the process or liberalization. A democratic regime brings freedom and equality to the population regardless of their ethnicity, religion or nationality. The economy is free and censorship is not allowed. Unfortunately this is not always respected, even in the most evolved democracies.

Historically speaking, the idea of democracy has been discussed for the first time by the ancient Greeks. They had the right to vote and to be elected, but unfortunately only the male citizens were allowed to do it. In the middle Ages, the idea of a democratic regime was widely spread but never implemented. In the 18th and 19th century democracy became very popular. The US was the first democratic country to be formed and after that democracy quickly spread all over Europe, in France, in England, Belgium and even in Romania in 1866. By the end of the 20th century even the former communist countries were liberalized and offered the population civil rights and liberties.

From a social point of view, democracy brings equality to all people. In a democratic country all people are equal in front of the law, and all people have to respect it. They have the same rights. It does not matter if you are a rock star, a big celebrity or a simple citizen, if you do not obey the rules you will have an equal trial, the right to an attorney and if found guilty, you will be convicted. Also democracy brought the elimination of enslavement and made all people equal. Nowadays all population has the right to vote and be elected. Everyone has the right to have a property, a job and their own ideas or political affiliation without being censored.

Politically speaking, a democracy brings a lot of advantages over a communist regime, for example. The main difference is of course, the freedom. A communist regime has few, if any, rights for the people. Often, the leader has all the power, and nothing can stop him. People have to be careful to what they say because they can be imprisoned for being against the regime. A communist country often has planned non-profitable economy. A democratic country has none of these. People have the right to their opinion, they have freedom of speech and no one can take these from then. Also, the economy is free, and investors are welcomed to open new businesses.

In conclusion, democracy brought and still brings rights and liberties to the population. Unlike communist regimes, a democracy brings equality to all population. Also, the economy is free and the power in a democratic country is detained by the people and for the people.

What is a friendship?

What is a friendship? A friendship is a type of relationship, a close connection between people which is often based on their hobbies, their ideas or their personalities. We all know what friends are, because we all have them. Unfortunately, nowadays real friends are very hard to find, and often you realize your so-called best friends betrayed you when you needed them the most. This is why it’s very important to realize that real friends can be found everywhere, thus we should not judge people from their appearance. But it’s also important to know that one can’t really have too many friends. Just pay attention on which your real friends are.

Psychologically speaking, friendships have an important place in the life of the individual. Without friends, we would not be the same. A real friend helps us when we are in need, offers advice and support when we are morally or financially down. But what is important to remember is that a friendship goes both ways. While we get help, we also have to offer a hand when our friends need it. If this aspect is missing, a relationship cannot be called a friendship. Without mutual support and communication, you can’t have a real friendship. Because you also have to be prepared to deal with people who are friends with you just because they have interests, especially financial interests.

From a social point of view, friendships are those relationships that bond people, regardless of their nationality, their ethnicity or their so-called position in society. People make connections. If you love football it’s inevitable not to find people who also love it. If you love music, you’ll definitely meet new people at your favorite karaoke club. Nowadays it’s very simple to talk and make new friendships because of the Internet. But it was always easy. The Venetian Masked Ball was originally created to help people relax and be able to talk to everybody around them. Because they were all masked, they could break the social barrier that was blocking any kind of relationships between people from different classes.

Politically speaking, the word friendship brings a new definition. We say that two countries are friends when we think that their economies are supporting each other with imports and exports from one another. A friendship between states also involves interest and participation in the same military operations with a mutual purpose. A good example would be Romania’s participation in the reconstruction of Iraq, after the 2004 war. If Romania had not been friends with the US or a member of the NATO organization, Romania’s participation would not have happened.

In conclusion, a friendship is a type of relationship either between people, but also at larger scale, between countries. Also, friendships hold an important position in the life of the individual because real friends offer each other support and advice. What holds together a friendship is the connection between the individuals, their hobbies, their dreams or their personalities.

Unauthorized Reproduction Prohibited. All Rights Reserved Mr. George Cordos, 2008.

What's with all the pressure?

People pressure me to do things I do not want to do. And it's sick. It's my personal decision not wanting to do smth and why do you think you can change my mind? What makes you people think that I am going to change my mind just for making you happy?

We all make decisions and we stick to them. And it's very annoying to have someone question our decisions and trying to make us feel bad about them. It's horrible. Besides, I will suffer the consequences, not those people who take my decision personally. But the thing I do not get is why people think i'm 'weak' and can be influenced by them? Because i cannot be influenced by them. I can be influenced by my family. But other than that, people can shove their influence somewhere.

So please, next time you try anything like that, think twice because I will not take it. Shame on you... Friends don't do things like that to one another. They respect the others decision even if it affects them in any way. But in this situation, by decision actually had no affect on you!!!! You shoudn't have made me feel bad about it.

Pardon? Este Realitatea. Si nu cea TV.

Crina se plange ca nu poate circula pe trotoare ca un pieton normal. Si eu ma plang de acelasi lucru, insa nu ma deranjeaza babetele care circula in "biusericute" compacte formate din 2-3 elemente. Ele chiar ma distreaza. Si cand mai vezi ca una din ele e "sefa" care le da sfaturi si indicatii pretioase la celelalte doua, te pufneste rasu':

"Tu marie, ii mai ieftin zaharu' la auchan. am fost ieri la auchan, la billa, la carrefour, la metro, la real, la ambele kaufland-uri si la ceva 'alimetari' de astea de cartier. si cel mai ieftin era la auchan, cu 40 de bani mai ieftin, tu. da la selgros n-am mai ajuns.". la care raspunsul, din partea celor 2-3 insotitoare este fie "eu mi-am luat acum 1 luna de la oncos 10 kilograme, ca era mai lesne anu' trecut" sau "trebuie sa ma duc si eu maine sa vad". Va imaginati cate trolee sunt umpluite zilnic de cetateni de varsta a treia care cauta acea reducere de 40 de bani? Daca va dati seama, atunci realizati de ce RATUC a marit pretul la un bilet cu 2 calatorii. 3 lei. Atata costa. Pe ce baza au marit pretul? Nici RATB nu are asa preturi. Oricum, moving on.

Macar tu, Crina, mergi pe trotoare care nu au masini parcate pe 2/3 din trotoar. Masini parcate de blonde cu semne de-ncepator, de directorasi de banci cu audi Q7 sau de "impresari" cu audi si BMW. Te pufneste din nou rasu, cand vezi ca un anume ins care era parcat regulamentar, nu mai poate iesi din parcare fiindca deh, a fost blocat de respectiva blonda cu a ei mini, smart, sau beetle si de respectivul young businessman, cu respectiva masina (cumparata in leasing bineinteles - pe 7 ani) fie ea audi, bmw sau mercedes. Lexus nu prea vedem ca pentru romani lexus nu e o marca de lux. "Ti-au luat lexus, numai fiindca nu ti-ai permis audi, bmw sau mercedes ca noi". Asta ar auzi "saracul" directoras care a facut eroarea fatala de a-si cumpara o masina "exotica" de gen lexus, inainte de a-si consulta prietenii din cercul de directorasi impresari cu masini germane de calitate. Cat despre blondele cu beetle si mini, n-are rost sa povestim. Respectivele masini, sunt fie cumparate cu bani de la respectivii impresari / directorasi, fie de la parinti. Insa sa nu generalizam. Sunt si young executives adevarati, impresari adevarati si blonde hard-working.

Concluzia: vrei sa circuli pe trotoar? Fie cumpara-ti masina si include-te in categoriile mai sus mentionate, fie pensioneaza-te pe motiv de boala, si ia-ti prietenele si umblati pe strada in sir compact cu cate-o geanta MARE la mana (Louis Vuitton of course, dar si Prada sau Gucci sunt acceptate. Nu uita de Dolce Capcana, pardon Gabbana). Sau combina-le. Cine zice ca nu poti fi o blonda, cu geanta LV si masina? (si si pensie mare)... Sau un tanar impresar al unei vedete blonde, cu multe impresii (tu, dar si ea) care sa conduca un beetle ? si mai exista multe combinatii, pe care sunt sigur ca le vom vedea cu timpu. Intre timp, cascati ochii pe trotoare, sigur veti fi surprinsi.

Si eu vreau sa fiu infractor...

In ultima vreme am observat ca sunt prea cuminte. Si prea cu minte. Prea judec tot inainte sa fac ceva. Nu stiu de ce sunt asa de calculat. Nu stiu de ce ma gandesc de azi pe ziua de poimaine. Trebuie sa fac ceva sa schimb asta. Dar ce? O gramada de colegi au primit scrisori de la dirig. Da stiu, va ganditi ca e sezonul sarbatorilor, si au primit o scrisoare de urari de bine din partea scolii sau ma rog, scoala cere o donatie?

Da de unde. Erau scrisori de informare a numarului de absente. Eu de ce nu pot primi asa ceva? Eu de ce nu pot sa am multe absente nemotivate, sa ma stresez de unde sa fac rost de motivare si sa fiu nevoit (obligat) sa stau la ora de franceza fiindca deja am prea multe absente in rubrica? Cand o sa fiu si eu asa? De ce nu imi sta in caracter sa plec fara motiv constant nu numai ocazional?

Stiu, acuma o sa credeti ca peste ce soarece de biblioteca ati dat. Dar nu e asa. Deloc. Nu sunt asa zisu tocilar de racovita. "Da, acolo la racovita la voi invatati mult, nu?" Nu. "Tu cred ca ai numa note de 10 si 9, nu?". Nu. Am si de 6 si 7. "La mate ai media 10, nu?". As vrea eu, ce zici de 7?

Vreau sa fiu infractor. Vreau sa lipsesc. Vreau mustrare de la profesori. Vreau sa ma pun rau cu ei. Si nu in ultimul rand, vreau scrisoare de la dirig acasa!!!!

cercul vicios al adrenalinei cica

Imi place despre Ruxi. Scoate din cand in cand teme pe nu te poti abtine sa nu le comentezi. Cica ea cand va avea copii si o sa vrea sa le spuna cele mai craaazy stuff pe care le-o facut in tinerete nu va avea sa zica. EU sincer cred ruxi ca te uiti la prea multe filme. Tu crezi ca asa e viata? Ca parintii spun copiilor nebunii din tinerete: DUI, droguri, iubiri interzise, furisat de acasa, sau ce zici tu ca vezi doamne au plecat de acasa 3 zile si nu s-au mai intors?

Cum ai vrea sa te furisezi de acasa? Pe geam? Ca-n filme? Noi stam la bloc. Sari tu de la etaj? Seriously? Nu cred ca problema trebuie pusa asa. Adrenalina. Trebuie neaparat sa o simti constant? Trebuie constant sa simti ca faci o nebunie? Si cand zic nebunie chiar zic nebunie. De ce simte omul nevoia de a iesi din cotidian? Sa faca ceva "extraordinar"? Ca sa se poata lauda ca "uuu am sarit cu parasuta!" sau "uuu, ce crazy a fost, 3 zile nu m-am intors acasa". Cine face asa ceva? Sincer! Eu nu cred ca am intalnit nicio persoana care sa plece de acasa zile in sir fara sa anunte pe cineva.

Si la urma urmei, noi nu traim in US. Noi pana acum 18 ani eram sub comunism. Intreaba-ti parintii ce insemna o nebunie atunci. Insemna sa mergi la mare. Nu sa mergi la mare si sa nu ai ce manca si sa mananci din conserve etc etc. Insemna pur si simplu sa poti sa mergi la mare. Sa ai conditiile sa ajungi. Nebunie era sa poti sa mergi la disco. Si ghici pana la cat se statea la disco? Pana la ora 11-12. Atunci era trimisa lumea acasa. Aia era nebunia. Tu la cat te intorci acasa de la club? Nebunie era pe atunci sa ai televizor color si casetofon cu cele mai noi hituri de "afara". Nebunie era sa poti fuma tigari Marlboro si sa bei o sticla de Pepsi. Si nu o sticla de Jack ca acuma. Nu cred ca stia multa luma de Jack Daniels atunci. Nebunie era sa spui ceva rau despre sistem. Noi oare acuma nu suntem sufocati de democratie? Si oare, daca te gandesti la trecut, insemna ca parintii nostri si oameni de atunci nu simteau adrenalina? Crezi ca erau plictisiti? Nu cred. Cred ca notiunea de crazy stuff a luat o intorsatura foarte ciudata. Lumea parca se intrece sa faca nebunii. Lumea a pierdut notiunea de om asezat. De om linistit. Totul e o mare distractie. Da, adrenalina e buna. Insa nu dusa la extrem.

Asa ca decat sa le povestesc copiilor mei ca am fugit de acasa, as prefera sa le spun ca am mers in oras cu prietenii la cafea. Decat sa le spun ca am fumat iarba, as prefera sa le spun ca am fumat tigari si trabucuri. Decat ca am fost beat in fiecare weekend in obsession, mai bine ar afla ca am baut bere vin la un pahar de vorba in enigma.

It's so sad not to know

It's so sad not to know. To be in the dark. To not be aware of certain details. It hurts. It hurt a lot. It hurts me a lot. Maybe it does not hurt other people. I like to be informed, I like to know a little something (or more) about anything and everyone. So yes, I am information-dependent. Without it I'm just not complete. I does not matter how I use it or if need it. I just want it!

Is it bad to desperately want to know every little aspect ? I mean, I daily visit certain sites. Maybe others don't, but I do. Is it bad to want to visit them daily? It's like a routine. If I do not visit my sites I feel "vulnerable". Because all that new stuff being discussed on my boards is getting old and I am not the first to learn about it. I want special news, I need special news to make my day! Some people like to live in the dark and they do not care about anything but their favourite thing. But I like everything. While others do not care about politics, I do. Count me in when we're talking about tech. Don't leave me out when you're discussing cars! Maybe sports is not my thing, but hey, I don't mind when others talk about it. It's called RESPECT. Which in my opinion, many lack. When I talk about a mobile phone, a lot of people just stop me: "grow up, it's just a mobile phone, don't you have better things to do?". Seriously? When you've grown up that's the way you do it? Only you're "thing" is important, and the hell with everyone else?

That's not the way I do it. Ruxi is speaking a about the importance of a unique blog. Seriously? Since when having a blog is a luxury? It's free, Ruxi. And if i think people should get a blog, it's because I believe we all have something to say. We all have an opinion and we have ideas and ideals! You speak as if everyone is going to get one, and your blog might become obsolete! It doesn't work like that. It's not like everyone is talented. Maybe you are, but what if you're not? And about trends: a blog is not a trend. It's not like, oau you have a blog now, bit in the fall you're gonna quit, and engage in a different activity. It's something you make, and you stick to it. As for your certain "need" to write something in your blog. Well this is curious.... How in the world are you supposed to know when you need to write? You wake up in the middle of the night and it occurs to you that you "need" to write? You just do it. Something good cam come out of it. Or not! And if I like to write daily, that's the reason.

"Vrei o viata sau un blog?"

Aceasta intrebare mi s-a pus ieri de catre un anonim. Se pare ca lumea prefera sa intrebe doar cand intreaba ca anonim. Mi se pare o intrebare atat de stupida. Ce, nu le poti avea pe ambele? Nu poti avea o viata, grup de prieteni, familie, prietena, daca ai blog? Blogul iti mananca timpul liber?

Revin la o mai veche discutie a mea. De ce prefera lumea anonimatul? De ce nu isi exprima intrebarea fara sa se ascunda? De ce se ascund identitatea mea? Le e rusine sa intreaba pe cineva ceva pe fata? Tocmai de asta o intrebare ca "Vrei o viata sau un blog?" venita din partea unui anonim imi ridica intrebarea: ce fel de viata e viata in anonimat?

Exagerari in stilu meu... si un video "titi"

Lumea se schimba. Obiceiurile se schimba. Ideile se schimba. Personalitatea se schimba. Insa un lucru ii caracterizeaza pe toti. Plictiseala. Acea stare cand nu ai chef sa faci nimic. Sau ca sa exagerez, spleenul. Nu stiti ce e starea de spleen? vaaaai. Pai sa va spun. Dupa-mesele alea de toamna tarzie cand afara ploua mocaneste, cand toata lumea e plecata din localitate, telefoanele nu suna (sau nu merg), n-ai curent, n-ai nimic. Esti tu cu tine insuti.

Bine, e cam exagerata treaba... stiti voi, mie imi place sa exagerez lucrurile. Ma tare dau in vant dupa antiteze cam exagerate..... Asa sunt eu. Si ma luati asa cum sunt. Fiindca fara mine, nu stiu cum ati putea trai. Chiar stau cateodata si ma gandesc ca, la mine in clasa cel putin, fara mine nu prea s-ar descurca lumea. Sau cel putin asa imi place sa ma gandesc. Cine ar mai sti randu la cine e de serviciu? Cine ar mai enerva si stresa pe ceilalti cand dam test, in pauza dinaintea testului? Cine ar mai intra intr-o discutie in contradictoriu, numai de dragul contradictiei, daca nu eu? Asa ca, think twice before sending me away. I'm here to stay! And if you are not used to me by now... well... get used to me. Because i ain't gonna change for ya.

Oricum, ce am gasit mai jos (prin intermediul lui tuddy) nu pare a avea legatura deloc cu ce am povestit mai sus. si tocmai de aia l-am adaugat. fiindca are o legatura foarte stransa. care o fi?

What do you think?

Vointa sau talent?

Honore de Balzac spunea ca "Vointa poate fi, mai mult decat talentul, un motiv de mandrie". Vointa este o trasatura a caracterului uman prin care fiinta, in ciuda oricaror obstacole pe care le intalneste, reuseste sa faca ceea ce isi propune. Afirmatia pune in balanta doi termeni importanti din viata unui om: talentul si vointa.

Talentul este un aspect foarte important. Sunt absolut sigur ca fiecare om are un talent propriu care, daca il descopera si il stie folosi, il poate ajuta in viata personala si in cariera. Insa nu cred ca e de ajuns. Daca eu stiu sa cant, inseamna ca voi deveni artist peste noapte? Daca eu am talent in pictura, inseamna ca lucrarile mele vor fi admirate si cumparate instant? Nu. Talentul nu e de-ajuns. Imi trebuie ceva in plus pentru a reusi. Imi trebuie ambitie, imi trebuie vointa, imi trebuie un caracter puternic pentru a trece peste obstacolele pe care le intampin. Vointa este cea care ma va ajuta sa continui sa compun pana cand muzica imi va fi remarcata, voita este cea care ma va ghida sa pictez pana cand critcii imi vot aprecia munca. Toate acestea, presupunand ca am un talent oarecare. Sa presupunem ca nu as avea niciun talent. Numai prin vointa si ambitie as reusi sa devin cineva, sa-mi cladesc un viitor. De aceea in aceasta situatie, vointa ar fi, probabil, singurul meu motiv de mandrie. Chiar si cu talent, numai daca as fi ambitios as reusi.

Insa va dati seama ca nu incurajez orice tip de vointa. Poti sa fi ambitios, si prost. Pur si simplu prost. Sa nu te ajute nimic din caracterul tau genetic sa reusesti. M-as gandi ca cele doua merg mana in mana. Cum poti sa fi ambitios daca nu ai nimic pentru ce sa lupti? Insa cum ai putea sa ai talent si sa nu vrei sa te afirmi? De aceea cred ca Balzac greseste cand spune ca vointa poate fi, mai presus de talent, un motiv de mandrie. Ambitia nu e neaparat motiv de mandrie. Te poti lupta o viata intreaga pentru ceva, daca pur si simplu NU POTI reusi.

Smile like you mean it

Asta ar trebui sa fie o tema de reflectie pentru noi toti. Nu prea stiu de ce scriu acest post insa m-am trezit cu atatea idei si ar fi fost pacat sa nu le impart cu lumea... De ce mi se pare important? Fiindca ar trebui sa punem odata pentru todeauna capat zambetelor false, aparentelor inselatoare si fericirii false. De ce sa te prefaci ca iti merge bine, cand de fapt esti la sfarsitul rabdarilor? De ce sa zambesti cand iti vine sa plangi? "De ce sa mint zambind?" . Pentru ce ne chinuim sa parem fericiti cand de fapt suntem macinati de tristete si singuratate interioara, incertitudini si lipsa de speranta? Stop with the fake smiles. Stop with the fake attitude. Stop acting like you care. Stop pretending. Nu sunt pesimist chiar din contra. Cele enumerate mai sus nu pot sa spun ca ma caracterizeaza in totalitate, insa in mod sigur caracterizeaza o generatie. O generatie de oameni falsi, care acum ti-s prieteni, si cand te intorci, te vorbesc pe la spate. Si nici nu ii condamn pentru asta. God forbid, i'm one of them. WE ALL ARE. Nu cred ca suntem asa din rautate. Nu mai credem in nimeni si nimic si tocmai de acolo vine si lipsa asta de solidaritate, lipsa de incredere in celalti. Tot ce vreau e sa nu mai pretindem ca suntem impliniti. Tot ce vreau e sa pot sa zambesc fiindca sunt cu adevarat fericit. Insa asta ar insemna sa cred in notiunea de fericire.....

fericirea-i cand iarba apare...

fericirea-i ca raza de soare...

fericirea-i o sticla de vin...

fericirea e cerul senin...

A boy's emotions: pleonasm de potentare?

Am avut de curand la engleza o tema despre incapacitatea sexului masculin de a-si exprima sentimentele. Ceea ce e foarte adevarat. Normally, boys are afraid to express their inner thoughts and ideas. Why? Because of the society. A boy is not capable to tell how he feels because he fears embarrassment. This is what the society teaches a boy: you cannot cry, you cannot express emotions, you cannot let your guard down, you always have to be strong. why??? because you are a man, and men don't cry, don't express their emotions, don't let their guard down and are always strong. Ajungem la o varsta si nu putem sa spunem ce simtim. Fiindca nu avem voi sa ne "expunem". Noi trebuie sa fim puternici chiar si cand suntem cu moralu la pamant. Noi nu avem voie sa plangem chiar si cand sufletul striga de disperare. Si nu e fals cand se spune ca te face mai puternic. Chiar esti mai puternic. Poti indura multe, fara sa spui nimic, fara ca ceilalti sa isi dea seama. Si poate asta te va ajuta in viata. Dar cum e mai bine?

realitatea: vine a 12-a

si uite ca a mai terminat liceul o generatie de oameni de caracter. am cunoscut o parte din ei si pot zice ca imi va fi dor de toti. problema e ca odata cu plecarea lor, ne-au predat cheia, steagul si ne-au urat succes in a 12-a, rugandu-ne totodata sa pastram spiritul "racovitist" caracteristic, prestigiosului colegiu Emil Racovita (dupa cum se si lauda corega)...

toate bune si frumoase pana acuma. dar asa repede a trecut timpul. chiar vara trecuta ma gandeam ca mai e atata timp pana la bac. si totusi e aici. vara asta va trece RAPID. si numa o sa ma trezesc in clasa a 12-a, anii de liceu o sa se termine. va fi un an foarte greu, cu multe momente grele, tensionate. sper si stiu ca voi trece cu bine. trebuie sa fiu optimist macar in privinta scolii. desi stiu ca la sf la a 12 a la toti ne va fi foarte greu. se vor incheia prietenii legate acum 4/8 ani. vor fi momente foarte frumoase. ne vom aminti de toate sigur. dar mai bine vom vorbi atunci. acuma inca nici nu a inceput a 12-a. sunt sigur ca va fi super.

maine termin si eu scoala. am avut medie mare, dar au avut altii mai mare ca mine :)). imaginati-va ca o medie de 9.76 nu primeste nici macar mentiune. deh. la anu la mai bine :).

gicu are doar 18 ani........

uite ca a trecut o luna de cand nu am mai scris. o luna plina in care s-au intamplat multe si putine. o luna si plina si goala in acelasi timp. "Trecerea" este o piesa de la Vama Veche, care a caracterizat momentul petrecut intr-o duminica din luna februarie 2007, mai exact, duminica dix-huit fevrier. Atunci, in viata mea s-a produs o schimbare majora. Am spus majora. A fost oare majora ?? Nu stiu. Pare a fi majora. Multe porti s-au deschis, dar exista si porti care s-au inchis. Cel putin teoretic. Practic nu cred. Omul poate sa deschida si sa inchida multe capitole in viata sa. E ca o mapa. Si scoti un document si il citesti. Asa e omul. si gicu e la fel. fiindca gicu e om, mai nou e persoana majora. gicu e si trebuie sa fie responsabil de faptele sale. fiindca orice abatere de la unele reguli, va avea consecinte pentru gicu. de ce vorbesc la persoana a 3-a despre mine? fiindca mi se pare ceva ciudat. sa vorbesti despre tine insuti, ca si cum te-ai referi la o alta persoana. unii o fac din distractie, si asa a fost si pentru mine la inceput. Dar gicu a realizat ceva: poate motivul adevarat pentru care vorbeste la persoana a 3-a este pentru ca nu se cunoaste cu adevarat. Vorbind la persoana a 3-parca te echivezi de sentimentul ca spui ceva foarte important pentru tine, spui ceva cu semnificatie deosebita, icredibila. poti spune o idee interesanta, si ii adaugi in acelasu timp si un aer mai lejer (datorita unor elemente hazlii) dar parca si cu un aer obiectiv. e ca si cum ai atribui unei alte persoane ideile tale. dar am cam sarit de la subiect. gicu are 18 ani. gicu e mandru de asta, si profita de asta. gicu e inscris la scoala de soferi, gicu isi va lua permisul de conducere la profesionisti, gicu va conduce. dar gicu parca nu e implinit. gicu nu intra in subiectul acesta, si nici nu va intra. gicu de mult este ros de problema asta, dar nu va intra in detalii niciodata. gicu crede in dreptate, si crede ca si pentru el va exista dreptate. gicu sta cateodata si iti imagineaza viitorul. gicu are multe vise si sperante. insa gicu se trezeste apoi la realitate, la viata zilnica, gicu isi reaminteste de problemele zilnice. insa gicu incearca sa fie optimist, cat de optimist poate. gicu nu e nici pesimist nici optimist. gicu nu e trist, dar nici fericit nu e. gicu nu e disperat, dar nici hopeful nu e. gicu nu e bolnav, dar nici sanatos nu e. gicu nu vede intunericul, insa nici lumina nu i se arata...........

my god... who cares?

deja a trecut ceva vreme de la postu trecut.... treburi au trecut, lucruri s-au consolidat, socoteli s-au facut.... si am ajuns la concluzia ca vine. vine clipa. vine momentul mult asteptat. momentul in care totul se va schimba. nimic nu va mai fi la fel. sau cel putin asa mi se pare. voi putea canta si sa ma identific... "am doar 18 ani"...... peste cateva zile voi fi major. MAJOR - suna asa ...special. incitant. stresant. seriously.... oare cum va fi ? "o sa fie bine, stii asta"... asta imi spun. o sa fie fain. da va fi si greu. implinirea a 18 ani parca vine asa cu o povara... lumea se asteapta sa fi matur. trebuie sa renunti, vezi doamne, la unele treburi "copilaresti".. salut gandire de copil... orice fapta trebe analizata, gandita. fuck that. who cares? de ce sa fac ce zic altii. voi fi libeeeer. no strigs attached. bautura, tigari, femei. loc de munca, bani, inchisoare. totul ti se deschide. oriunde poti ajunge. poti fi pe cont propriu daca vrei. dar oare vreau asta? as fi pregatit sa fac totul singur? ma indoiesc. de fapt sunt sigur ca nu sunt. in acest moment. dar voi fi. si imi voi da seama cand. simt asta. simt ca am potential. simt ca mai am de invatat. trebuie sa ma pregatesc pentru viata. iar 18 ani este primul pas. primul pas cand viata simti ca viata ti se schimba total. pana acuma aveai mers pe jos. vei avea masina. pana acuma vedeai la tv politicieni. vei putea fi tu cel de la tv. pana acuma primeai bani. acum poti tu sa ii castigi. dar trebuie sa sti cum sa atingi aceste goals. si trebuie sa ti le fixezi. si asta, dupa parerea mea, faci de la 18 ani. viata incepe sa prinda contur. stiai si inainte, dar acuma vei aseza toate aspectele rand pe rand si iti vei forma o parere. parerea asta ma va ghida in viata. asta cred. asa o fi? voi trai si voi vedea. va fi greu, va fi usor... dumnezeu ma va ghida.

se termina vacanta. as zice ca parca abia incepuse. da who cares? oricum nici scoala nu e asa stresanta. mai sunt cateva personaje care iti dau una alta. da treci peste ele. vreme trece, vreme vine. toate's noi si noi is toate. toate lucrurile imi par asa logice. totul parca se imbina. toate duc undeva. totul are un scop. te certi cu cineva ca sa te impaci cu altcineva. nici eu nu stiu unde duc ideea asta. dar nu are importanta. e un blog. pe care scriu aberatii. teorii stupide. pot sa aiba logica, pot sa fie fara sens. ce importanta are ? who cares? who gives a fuck de "impresiie" unui copil de doar 18 ani? who reads this? anyway. it's getting late. the tiredness is beggining to get to me. zi plina azi. zi goala maine. weird. ma simt slab. fara energie. ma epuizez foarte repede. am fost bolnav de doua ori pana acuma "iarna" asta. punct. o voi lua de la capat candva.

niciodata nu o sa fie bine

tot timpu cand e bine, sau am impresia ca e bine, se intampla ceva si gata, s-a dus cu vremurile bune. tot timpu mi se intampla asta. si tot timpu de sarbatori... eu niciodata nu pot sa am niste sarbatori si vacante fericite, fiindca nicodata la mine in familie nu e bine. acceptuez "tot timpu" fiindca e constant. Nici nu imi amintesc ultimele sarbatori care sa fi inceput bine, sa fi decurs bine, si sa se fi incheiat bine. nu imi amintesc nici unele, probabil fiindca nu au existat niciodata. nu stiu de ce nu e posibil sa fie bine, macar de sarbatori, sa nu fie certuri si scandaluri, treburi si amanunte stupide, care duc in final la aceleasi greseli din trecut, la aceleasi povesti la care a gresit nu stiu care. dar e cu atat mai urat, cu cat chestiile astea se intampla tot timpu de sarbatori... cand ar trebui sa ai liniste si fericire, ai certuri si esti trist... nu corect, nu e deloc corect.... deja incep sa cred ca niciodata nu o sa fie cu adevarat bine. e gresit sa cred asta ? cand vezi aceleasi lucruri tot timpu, repetate la nesfarsit, proababil ca incepi sa crezi ca asa e normal......... o fi ?