Time

So much to do. So little time.

So many people trying to get us to do things we don't want to. Or stuff we're not supposed to. Sometimes we don't even have the time or energy to do the things we have to. Or the things we want to.

We don't have time. Time. For us.

Pictures, memories and changes.

D'you ever wish you could turn back time? I don't consider myself to be a person who looks back, but from time to time, when looking at old pictures (oh well, not that old, but still, from some years ago), I begin to think about those times, those friends, those places... And I realize how much everything's changed. And how I've changed. And how they've changed. When I think about it, that's what pictures do. They take you back, they make you remember who you are. Were. Then.

You'd probably say "George, you're wrong, they make you remember other stuff too". You're right, you remember other stuff too. You assume you had a blast in, let's say, that trip to the seaside. And you probably did. Because it's obvious you sure as hell won't remember all the drama that most definitely happened back then. What's important is that those pictures are a reminder of what was. You'd see yourself with some people and begin to think "I was so damn close to them, what the hell happened, why did we drift apart?". And while you might not be sad that you may or may not have lost them, you still cherish those memories. Those times. 

People come, people go. You might think I’d say, “You stay the same”. But you don’t. Each interaction with each person we meet in this life changes us in a way we don’t understand. Until we do. So do I, from time to time, wish I could turn back time? Yes and no. Yes, because it would make me appreciate something or someone the way I should have. No, because the way I reacted then, makes me who I am today. And the way I react today, will make me the person I'd be tomorrow.

We really are drifting apart

Acum aproape 2 ani, mă întrebam dacă există cu adevărat friends for life. Optimismul din mine vroia să creadă că există, de fapt, chiar și acum vreau să cred asta. Doar că viața îmi demonstrează, poate puțin cam dur, că un există așa ceva. Că oamenii se îndepărtează. Chiar fără să își dea seama. Nu doresc să reiau aceeași discuție ca atunci, aceleași motive, aceleași argumente. Însă e destul de trist să îți dai seama de aceste probleme în relațiile care le ai cu anumite persoane.

Totul se reduce la timpul pe care îl investești. Cu cât mai mult, cu atât mai bine. Și mai trebuie ținut cont de ceva. Nu se poate investi doar dintr-o anumită parte, totul trebuie să fie echitabil. Să luăm, ipotetic, o fostă clasă de liceu, câțiva foști-colegi care se înțelegeau destul de bine în liceu și s-au înțeles destul de bine și post-liceu, până la un anumit punct. Punctul în care doar unii își dau interesul să se întîlnească cu restul, iar restul nu răspund la invitații și nu fac și ei invitații. De ce să mai continue așa? Probabil dacă nu ar face invitații aceleași persoane întodeuana, un s-ar vedea deloc...

Până nu demult era o locație în care se întâlneau aproape săptămânal, era o locație care avea o puternică încărcătură sentimentală pentru majoritatea. Însă, mulți nu mai vor să vina la tradiționala întâlnire săptămânala fiindca s-au plictisit.

"De ce nu schimbăm locația?" unii întreabă. De ce ar face asta? De ce să schimbi ceva care e frumos și stabilit? Cu ce ai putea înlocui ordinea? Doar cu haos. De când cu aceste nemulțumiri, nu prea se mai întâmplă să se vada toți prietenii împreună, doar cu ocazii speciale, obligații s-ar putea numi. Dar poate că și astea vor fi uitate în curând.

Se spune că oamenii își schimbă plaja de prieteni odată la un număr de ani. Și încep să cred că e adevărat. Unele lucruri se schimbă din cauza unor situații speciale, unice, sau din cauza unor lucruri simple. Trebuie să acceptăm schimbarea. Și deși e trist, fiindcă toate părțile realizează că we really are drifting apart, își dau seama că e normal și că... un lucru frumos nu durează. Un lucru frumos e ceva la care poți renunța doar ca să îl poți aprecia și pe viitor.

E inutil, deci, să pătăm amintiri frumoase cu prezentul sumbru. We're drifting apart.

Obiectivitate și nu

Omului normal îi place uneori să creadă că judecă obiectiv. Are un set de valori obiective, crede el, și pe baza lui ia decizii obiective, crede el, care vor duce la beneficii maximale din majoritatea punctelor de vedere, sau cel puțin satisface majoritatea nevoilor.

Însă respectiva judecată, respectivul proces de gândire nu poate fi obiectiv. Fiindcă ființa umană nu e obiectivă, e subiectivă. Ce eu consider obiectiv, e construit în jurul propriului sistem de valori, ceea ce eu consider ca fiind obiectiv (deci judecată corectă, normală, sigură) poate fi subiectiv (sau nu) pentru alții, din punctul lor de vedere, raportat la propriul sistem de valori.

Așadar, obiectivitatea e doar subiectivitate, într-un final. Un juriu obiectiv ia decizii corecte. Da și nu! Pentru că respectivul juriu e format din persoane. Respectivele persoane iau în primul rînd decizii singulare, bazate pe acele principii personale, pe care ei le cred obiective. Însă dacă ar fi obiective, atunci nu fiecare membru ar alege de multe ori pe baza unor criterii diferite, ajungînd nu de puține ori la rezultate diferite. Poate că există unele adevăruri universale, criterii obiective pentru toți, sau care poate sunt (sau nu) din coincidență la fel, datorită naturii umane, însă restul criteriilor sunt subiective. Așadar juriul aduna aceste criterii și ia o decizie de comun acord. Deci juriul obiectiv e subiectiv ?

Știu ca poate sigur aberez, însă mi-aș fi dorit să spun ce am spus mai sus în clasele de liceu. Îmi plăcea extrem de mult să aud expresii de genul "obiectivitatea autorului e data de unele elemente esențiale ca [...]". Zău ? Pai dacă dai textul la 30 de persoane, de multe ori apar multe idei in contradicție, apar neînțelegeri. Deci multe idei subiective pe baza unui text scris de un autor obiectiv. Pentru ca toți să înțelegem același lucru din text ar trebui să știm pe ce se baza obiectivitatea autorului, deci să știm setul de valori, să ne raportam la acel set și să vedem ce iese. Iese obiectitate "falsă" sau ... "însușita". Un set de valori rigid, luat ca atare, diferit decât propriu set.

Îmi pare rău pentru non-sense, și eu sunt încă in dubii dacă are sens ce am scris, însă am judecat obiectiv, raportat la propriile convingeri și pe propriile înțelesuri. Voi, cum nu îmi știți setul de valori, veți vedea textul subiectiv și poate doar pe alocuri obiectiv. Totul tine de raportare la X sau Y.

Iluminat stradal de criză

Criza nu are momente preferate ale zilei. La concluzia asta am ajuns acum câteva seri când am observat cu o oarecare tristețe că iluminatul stradal de la Cluj nu mai funcționează normal. În mod normal, becurile de pe străzi se pornesc automat odata cu lăsarea întunericului (făcând o mica paranteza, întunericul e aici folosit în sensul de ... beznă, sau, daca vreți, opusul la zi).

Se pare, însă, că orașul nu prea își permite să aprindă becurile în mod normal și se recurge la metode de tip over-ride al acestor sisteme automate. Practic, lumina se aprinde când vor autoritățile, nu când ar fi normal. Acum, nu e mare problema pentru cei care circulă cu mașina, că în general mașinile sunt înzestrate din fabrică cu becuri, care daca sunt destul de puternice transforma noaptea în zi (expresie artistică, noaptea nu poate fi făcută zi). Problema apare la cei care nu circulă cu mașina seara, fiindcă lumea frecventează barurile unde se servește alcool, unii "nu are" mașini (sau carburant în rezervor), sau unii nu doresc sa vină cu mașina (a se citi, le este frică noaptea). Iar aceștia enumerați, și alte persoane din categoria pieton nu umblă cu lanterne la ei. Deși... dacă stau să mă gândesc nu ar strica. Lanterna ar trebui sa fie pe breloc. Sunt acele lanterne mici, cu leduri. Sunt extrem de utile, toată lumea ar trebui să aibă una. (sau 2, una să o ți rezervă). Am putea însă să ne întrebăm în același timp... ce ar căuta persoanele în general la ore târzii pe strada, aiurea? De ce nu doarme lumea la ora 11-12 ?! Însă întrebările acestea le păstrez pentru alte discuții.

Dacă analizăm însa problema și mai bine, inițiativă poate fi o măsură ca să-i facă pe șoferi să aprindă farurile seara/noaptea. Nu puțini sunt care umblă noaptea cu farurile stinse. Iluminatul stradal transforma de regulă orașul într-o atmosferă de .... amurg! (fără nicio aluzie la super-mega prostie trilogie Twilight). Iar cum mașinile în Europa nu au DRL (Daytime Running Lights) - o mare prostie din punctul meu de vedere că nu au, shame on you Europe - e destul de ușor să uiți de faruri. Deși, un șofer bun, nu uită asemenea detalii. Sau dacă uită, uită foarte rar. O dată, când e începător. Și își dă seama când îl semnalizează prietenos poliția. Dacă nu din prima, sau a doua, cel mult din a 3-a semnalizare. Just sayin' :))

Dar, ca de obicei (și ca în vremurile bune), pornești de la ceva (aici, iluminatul stradal) și ajungi la altceva. Pe scurt, e criză. Și dacă nu e încă beznă complet, alea 10 minute îți aduc probabil o mică economie la buget. Și dacă nu se primesc plângeri, măsura e considerată normală de autorități.

Sper doar să nu ajungem în penibilități de genul: 25%/15% din becurile de pe străzile mai puțin circulate să fie reduse sau să nu fie aprinse deloc, pentru a realiza o economie la bugetul/factura de electricitate. Sau... reducerea numărului de becuri de pe străzile clujene cu 50% datorită amplasării mai multor becuri decât necesare etc.

Liniste la Cluj

Mi-a placut mult aceasta "pauza" a spatiului aerian din Romania, implicit Cluj. Trebuie sa recunoasc ca, de regula, nu realizez poluarea fonica data de avioanele ce aterizeaza/decoleaza la Cluj si care practic survoleaza la o altitudine destul de joasa intreg orasul.

Anyway, zilele astea au fost foarte linistite din acest punct de vedere. Nu am zarit niciun avion pe cerul Cluj-ului si recunosc ca mi-a placut. To tell you the truth, nu am inteles niciodata de ce majoritatea avioanelor care vin/pleaca (de) la Cluj trebuie sa treaca neaparat pe deasupra intregului oras. Sunt destule orase care "se respecta" si nu aproba acest fenomen. Mi-ar place mult daca s-ar implementa asa ceva si la Cluj.

Sunt multe lucruri pe care nu realizezi decat atunci cand dispar. Din aceeasi sfera a poluarii fonice as putea aminti redirectionarea (majoritatii) traficului greu din municipiul Cluj-Napoca. E ceva mai liber orasul si probabil acesta a fost principalul scop, insa nu mai e deloc acelasi zgomot ca inainte! Imi amintesc acum un an cand ieseam noaptea pe balcon si, cum locuiesc in Andrei Muresanu (aproape fiind de Calea Turzii), auzeam la orice ora (noapte, zi) zgomotul de la camioanele care urcau/coborau. Acum e o liniste extraordinara in timpul noptii.

Eu, la Campionatul National de Karaoke

Ce ziceti de prestatia mea de Loc 1? Votati AICI.


Paolo Nutini - New Shoes



Don McLean - American Pie



Kid Rock feat. Sheryl Crow - Picture (cu Raisa)

Blackjack (21)

Blackjack (also known as 21). I think it's very obvious what I'm trying to say here. I just turned 21. Yesterday, on February 18th. 21. I still can't believe it. Everyone says you'll feel different, but you don't... I hate to disappoint everyone, but it's the truth. It's actually almost the same, the main difference being that you can buy and drink alcohol legally in the US. Which should be enough, actually. But some people have the tendency to feel sad that they grow older. But they should acually feel happy. It's a celebration of life.

That's why I thought that a proper way to celebrate this event would be to call up all my close friends and take them out for drinks. And, oh my, did we drink !!! The bottles of wine kept coming (for some of us) and the vodkas kept coming for others. It was such a great time. Plus, I picked up my favorite location in town: Club 30+. And it was a Wednesday evening, so we also had karaoke, which I'm very fond of. I'd like to take this opportunity to thank everyone for being there and also to thank them for the great present: a guitar. I've always wanted to play an instrument but I guess I never really went ahead and bought a guitar. I was probably a little scared of failure ? But the fact that my friends had known my wishes and desires and believed in me, has given me a lot of ambition to prove them right. So I'll study and I'll surely learn how to play it right. :D

Thanks again all of you and I really appreciate having you as my friends! :*:*:*

De ce intodeauna vrem mai mult?

Desi am avut rezultate extrem de bune in sesiune, ma bate gandul sa merg la mariri. Pentru ca apoi sa scriu partea a doua la Beginners guide FSEGA.

Si revin la idee: de ce intodeauna vrem mai mult decat avem ? De ce nu putem fi multumiti ? De ce sta in firea umana sa fie intr-o constanta perfectionare ? Niciodata nu e suficient ce avem si intodeauna ne dorim sa avem mai mult, mai bun, mai eficient, mai frumos, mai nou. O constanta ambitie care nu ne lasa sa fim recunoscatori (sau daca ne lasa, ne lasa pentru putin timp doar). Probabil ca societatea e de vina. Cand traiesti intr-o continua evolutie a preferintelor de consum, de cultura, intr-o lume in care modelele se schimba de la o zi la alta, cand idealurile si speranta dureaza atat de putin, nu ai cum sa iti doresti mai mult. Nu ai cum sa nu vrei o schimbare. Si daca nu o vrei, esti fortat oricum sa o accepti.

Degeaba cumperi astazi cel mai tare PC de pe piata, maine e deja depasit moral. Tehnologia evolueaza atat de repede astfel ca versiunea lansata pe piata azi ajunge la cosumatorul final atat de tarziu ca e deja "veche" cand a ajuns. Pretul e intodeauna astronomic la inceput, pentru early-adopters, care iau cea mai mare teapa cand descopera peste o luna ca au dat cu 100% in plus. Ganditi-va doar la orice produs de pe piata. Fiindca totul se dezvolta la o viteza foarte mare, producatorii planifica totul din timp. Ce acum e feature/trend-setter, peste 6 luni e deja la toate produsele. Pana la urmatorul val.

Ce am vrut sa spun cu asta? Faptul ca sta in firea umana (de fapt si tehnologia se dezvolta tot cu ajutorul factorului uman) sa doreasca mai mult. Si nu e condamnabil. Nu e rau sa vrei mai mult de la tine, de la viata, de la cei din jur. Nu e rau sa fi intr-o evolutie continua. E condamnabil sa stagnezi sau sa involuezi. E condamnabil sa te multumesti cu ce ai cand sti ca, daca ai avea doar ambitia si dorinta, ai putea avea mai mult. E condamnabil sa vezi in jurul tau evolutie si sa nu te intereseze. E usor sa ne plangem ca nu se poate, cand nici macar nu incercam. Evolution is the key in everything.

Pe scurt

• Cu tot scandalul ăsta cu pedala de accelerație de la Toyota, au apărut și bancuri: Un șofer este oprit cu greu de echipajul de poliție. La întrebarea de ce nu s-a oprit la semnalele poliției și de ce a depășit viteza legală, șoferul răspunde luminat: PEDALA!
• Am ajuns la concluzia că îmi place mai mult sesiunea din vară. De ce, vă întrebați? Păi e foarte simplu. Deși tentațiile atunci sunt mai mari, fiindca e cald, pentru mine, ambele sesiuni sunt cam la fel. Cu diferența că în sesiunea de vara, nu m-i frig în pauzele de țigară. Deci de aia îmi place sesiunea de vară.
• Navteq a retras dreptul de utilizare a hărților produse de ei, soluției gratuite de navigație Nav4All. O mișcare geniala aș putea spune, fiindcă Nav4All promite/promitea navigație gratuită pentru TOATE telefoanele mobile, spre deosebire de Nokia, care promite navigație gratuită pe propriile modele. Astfel, Nokia are o ofertă unică, free maps and navigation on our phones. You want it, buy a Nokia!

Priorități

De ce nu se poate ține lumea de planuri ? E atât de aiurea când stabilești ceva din timp, doar ca să fi sigur că nu se fute nimic pe parcurs, pentru ca apoi să fie amânat sau anulat. Whatever, nu voi zice că nu mă deranjează, însă sunt realist și înțeleg foarte bine că totul ține de priorități.

Chiar dacă ai alte planuri, dacă intervine ceva și e mai important, e foarte clar ce vei alege. Toată treaba e să ști până când poți să tot amâni planuri. Fiindcă unele chestii se repetă la nesfârșit. Și nu îți poți permite să faci aceleași chestii la nesfârșit. De ce? Se prea poate ca într-o zi să constați că nu mai ai cu cine să faci planuri, de aia.

O zi normala de studiu

Da, a început sesiunea și da, învață lumea pe rupte. Și se întâmplă să întrebi pe alții: "No ce faci?" Și auzi răspunsul tipic: "Da uite, învăț de azi-dimineață și îs mort. Am impresia că nu știu nimic, parcă."

Toți avem impresia asta fiindcă toți de fapt... învățăm și... nu învățăm. Cred că video de mai jos e destul de concludent. Arată exact ce facem într-o zi normală de studiu. Pui cartea în mână, dar nu o poți ține mai mult de 5 minute continuu. Sună telefonul, ți-e foame, ți-e sete, ți-e somn, dă cineva BUZZ pe Y!Messenger, primești mail, primești comment, trebuie să culegi recolta pe Farmville, îți amintești că trebuie să răspunzi pe un forum, îți cauți prin dulapuri aiurea, ți-e dor de tv (de seriale, de un film, de știri, de politică), ți-e dor de muzică, ți-e poftă de o țigară, ți-e poftă de ceva dulce și multe alte motive extrem de importante care nu te lasă să studiezi... Ce să faci? Lași cartea și rezolvi trebuirile importante, nu? LOGIC!

Un nou an...

A trecut ceva timp de cand nu am mai scris, m-am aflat intr-o asa-zisa "pauza". De fiecare data cand deschideam fereastra de blogger, parca nu imi gaseam cuvintele sa compun ceva. A fost o perioada ciudata din punctul asta de vedere, ba aveam chef da nu puteam scrie, ba aveam idei, dar nu aveam chef. Multe situatii de genul asta. Nici macar de Craciun nu m-am obosit sa scriu un "popular" post traditional cu urarile de bine si toate cele... Sper ca ati avut toti un Craciun frumos, alaturi de persoanele dragi. Si sper sa fi facut acele lucruri care va aduc implinire si toate cele. La fel va doresc si in noul an, 2010, un an care se pare va fi la fel, daca nu mai prost, decat 2009 (dpdv economic).

Ce subiect de discutie am azi? Nici unul. E un post "de recuperare" a timpului in care nu am scris nimic. E, daca vreti, un fel de mini-jurnal cu ce am mai facut eu de o buna-perioada de timp. Fiindca nu mai imi amintesc ultimele lucruri care m-au marcat (cronologic) voi incepe cu cele mai recente.

Suntem in anul 2010, avem presedinte, avem guvern, avem buget. Sper sa nu mai fie certuri la tv, sper sa nu mai dau de politica pe chiar toate posturile, sper sa se schimbe ceva.

Anul nou m-a prins din nou in vesnicul Cluj, a fost un revelion frumos, petrecut alaturi de prieteni "de-o viata" deja. Faptul ca, inca ne inalnim dupa 1 an jumate dupa ce s-a terminat liceul imi intareste ideea ca unele lucruri nu se vor schimba niciodata, indiferent de unde vom ajunge unii sau altii. Iar saptamanala intalnire cu "fosta clasa" va ramane batuta in cui de acum inainte pe termen nelimitat... cel putin asta e dorinta mea.

Tigarile nu s-au scumpit peste 10 lei. Cel putin nu Kent 4. E inca sub 10 lei, e 9.9 lei. Pana cand pretul nu va trece peste 10 lei, nu voi incepe tentativele serioase de "quit smoking". Actualmente sunt doar intr-o asa-zisa "faza intermediara" in care numarul de tigari tinde sa fie tot mai mic. Si acuma, normal, exagerez, fiindca practic nu consider ca fumez prea mult, dar consider ca odata cu scumpirile astea f****e, e mai bine sa ma obisnuiesc din timp cel putin cu reducerea, daca nu chiar cu "abstinenta de la tutun".

Benzina s-a scumpit excesiv, diesel-ul nu. In acest moment ma bucur ca "is pe dizal". Chiar daca s-a scumpit si motorina cu 0.23 (la petrom, eu bag doar de la petrom, e buna si ieftina), consider ca pretul e inca acceptabil. Daca tot sunt la capitolu auto, Yaris-ul o duce destul de bine. Fiindca eu sunt in majoritatea zilelor doar "sofer de oras", dupa 1 an si 3 luni de la achizitie, masina are abia 9000 de kilometri. Deja incep sa ma gandesc daca anul asta prind revizia de 15000 sau cea de 2 ani. E o intrebare "justa".

Sfarsitul anului trecut mi-am facut un cadou de mult dorit, un Nokia N97. A costat ceva bani, dar a fost cumparat din bani proprii, e primul telefon care mi l-am cumparat asa. :) Telefonul e cam ceea ce ma asteptam sa fie, sunt relativ multumit de el. La capitolul camera e mult sub N82, voi duce dorul pozelor facute in Obession, 30+ etc, si urcate apoi automat pe facebook. Cu N97 nu ai sanse la fotografie pe noapte, led-urile sunt inutile in astfel de situatii. Ma voi obisnui, telefonul e foarte frumos, elegant etc.

Ma indrept cu pasi repezi spre o noua sesiune, a 3-a din viata de student. Am asa, mixed-feelings in legatura cu aceasta sesiune. Pe de-o parte, plaja de probleme imi pare ok (mai putin contabilitatea, unde e nevoie de putin... studiu intens). Pe de alta parte, teoria e pe alocuri destul de alambicata... La acest moment, nu ma pot plange ca "imi voi pica vreun examen", nu, nici pe departe, de trecut le trec sigur. Insa voi face tot posibilul sa le trec cu note peste decent. :) Anul asta sunt ambitios si plin de energie, sper sa imi pot concentra aceasta energie pe lucruri utile: studiu, prieteni, personal life. Fiindca I feel that cel putin ultima e destul de deficitara in cazul propriei persoane. Sper ca anul asta sa aduca ceva nou.

Si vai, tocmai mi-am dat seama, anul asta devin major in US. Voi putea consuma alcool oriunde in lume. OMG.

Pe aceasta nota, pun punct acestui post obscen de lung si sper sa ma tin de cuvant cand spun ca imi voi reveni, treptat, la vechea forma de postat pe blog.

Amintiri din liceu... pe video :))

Corina si un baietel



Pavel face pe cainele



Dana alimenteaza pt. prima oara

Just saying...

Tudor Chirila e model de moralitate in Romania? Partiarhul Daniel? Sotia unui politician (mai mult sau mai putin) corupt?

Astea sa fie modele de moralitate in Romania anului 2009?

Tupeu jegos

Deci sa vedeti ce tupeu jegos pe niste promoterite, ieri la mall. Ma abordeaza o tipa, parea ca si cum ar fi de la ceva promotie.

- "Buna ziua, sunteti cumva fumator?" intreaba entuziasmata o promoterita draguta.
- "Da!!!" raspund eu (deja ma si gandeam la ceva promotie frumoasa gen pachet de tigari gratuit, o bricheta, orice).
- "Astazi e ziua internationala anti-fumat, iar noi suntem aici astazi intr-o campanie de indemnare a populatiei sa se lase de fumat." zise tipa. Deja entuziasmul meu disparuse.
- "Asa, si?" intreb eu, putin iritat.
- "Daca imi dati pachetul dvs de tigari, va ofer un fruct" zice tipa.
- "Aaaa, nu?" raspund eu si mai iritat.
- "Va ofer 2 fructe!!!!" si mai entuziasmata tipa, probabil din cauza ca observa ca incep sa ma enervez.
- "Aaaa, nu?" raspund eu si mai si mai iritat.
- "Deci nu??? Pai atunci... avem aici cu noi un doctor, care va poate face un test gratuit al respiratiei tale." spuse tipa. (de notat ca deja nu mai eram dvs, eram la per-tu).
- "Tocmai am fumat, am fost la o cafea, oare ce fapt surprinzator imi poate spune doctorita?" intreb eu, oarecum sarcastic.
- "Nu stiu, mergeti dvs si vedeti" raspunde promoterita cu o oarecare superioritate.
- "Nu ms, CEAO" inchei eu.

Pizza mea cu blat crocant... :X

Tocmai am făcut 2 pizze... Mi-au ieșit foarte foarte bune - laudă proprie (a bucătarului) dar și a celor care au servit. Una are suncă porc, bacon, mozarella, roșii și porumb iar cealaltă are suncă pui, mozarella, porumb și roșii.

Rețeta pentru blat o găsiți aici, e foarte gustos.

Dar fără prea multă vorbărie, priviți creația mea.

FSEGA beginners guide: Lesson 1, Cum să nu iei bursă cu medie mare, peste 9.80

Din ciclul "Mă dispera" am o întrebare (și un ghid pentru începători în FSEGA):

Lesson 1: Cum să nu iei bursa cu medie mare, peste 9.80.

Simplu, hai la FSEGA (stați liniștiți site-ul nu e foarte actualizat), facultatea cu mii de studenți la taxa (la zi și la distanta). Facultatea care ar trebui să aibă un fond de burse imens, proportional cu miile studenti. Dar fără să exagerez, mai mare decât are - pentru cei deștepți care s-ar trezi să comenteze, știu că fondul de burse se primește în funcție de numărul de studenți bugetați. Dar e aiurea, fie din cauza sumei prea mici, fie din cauza metodei de repartizare. Practic, la FSEGA se acorda burse la o mâna de oameni pe an. De exemplu, în anul 1, se dau 8-9-10 burse pe serie, x5 serii, 45-50 de burse la linia româna zi. Se adaugă încă vreo 10-12 pentru celelalte limbi, și bursele sociale. Total, cam 65-70. X3 ani, puțin peste 200 de burse pe facultate, toți anii. Gândiți-vă că unele specializări, de la anul 2 în sus mă refer acum, primesc 1 bursă pe an. Iar contabilitatea, specializarea cu cei mai mulți studenți, primește cam 5-6 burse pe an.

Succes la FSEGA. Urmează și alte lecții. Stay tuned.

Mă disperă

Mă disperă pietonii care ezită să treacă pe trecerea de pietoni. Un sfat prețios: dacă treceți, treceți. Dacă nu, stați dracului pe margine. Nu tot 1 pas înainte, și apoi înapoi.

Înțeleg că mașinile sunt obiecte înfricoșătoare, da dă-o dracului de treabă. Mai hotărâți, vă rog.

Damn you, cigarettes?

Mă gândeam chiar în acest moment că ar trebui să mă las de fumat. De ce? Fiindcă... nu știu. Nu îmi vine niciun motiv. Doar că am constatat cât de addictive pot fi. Și aici vine surprinderea publicului. George a descoperit că țigările provoacă, nu vreau să spun dependență, ci mai degrabă, părerea mea, o anumita obișnuință. ”Uau, ce descoperire, cum ți-ai dat seama, nu mă puteam gândi niciodata la asta!”.

Am constatat însă (ceea ce am mai constatat și până acuma), că zilele trecute am rezistat fără să fumez mai deloc (de când a început săptămâna, 2 țigari în total, ambele primite în cate o pauză). Iar astăzi am luat decizia să-mi cumpăr un pachet. Și de aici țigările s-au fumat parcă una după alta. S-au aprins parcă singure 4 țigarete la număr, doar cât am stat la suc, 1 oră cred. Iar încă una a fost aprinsă în urmă cu câteva clipe de câtre o bricheta Zippo Slim parcă renăscută (de când am cumpărat pietre originale Zippo, diferența e... funcțională, dacă pot să zic așa). Deci, practic, în 5 ore am fumat de 2.5X mai mult decât am fumat in 48 de ore. Și astăzi a fost caz fericit, să spun așa. Dacă ieșeam aseara la Obsession, între 3/5 și 3/4 din pachet era sigur fumat. Iar restu le-aș fi terminat azi, în pauză la facultate și la suc.

Nu cred că am vreo concluzie la acest post. Fiindcă stă în firea umană să se răzgândească, de multe ori îmi trece prin cap ideea să nu mai fumez. Dar fix următorul gând care îmi trece prin cap e... ”de ce?”. Știu că nu e sănătos, știu că îmi crează probleme (pe termen lung), dar chiar și așa, parcă nu mă impulsionează nimic să mă las. Când va fi peste 10 lei pachetul probabil că voi reduce substanțial numarul de țigarete, dar tot nu voi renunța de tot. Toți veți spune că da, e greu să te lași de fumat, dependența e prea mare. Dar nu! Eu nu o consider dependență, e mai mult, repet, obișnuință. Ce altceva poți să faci când ești în oraș la suc (bere, alcool, whatever) cu prietenii și stați la taclale? Ce să faci în scurta pauză dintre ore? Ce să faci dupa o masă copioasă? Ce să faci în club? Ce să faci pe plajă, când stai la soare? Știu, sună ca și cum oricând se ivește o ocazie să fumezi o țigară. Și poate că se ivește, poate că acum delirez, dar uneori parcă nu îți imaginezi o situație fără țigări. Și parcă tot la fel, nu ți-o poți aminti fără ele... Correct me if I'm wrong, dar țigările sunt peste tot. Și pentru aia, damn you cigarettes... or not?