Nu am mai scris pe acest blog de ceva vreme. Constat că multe dintre posturi încep cu această frază. Îmi pare rău, însă pauzele prea lungi dintre postări îmi dau un sentiment de nesiguranţă şi îmi este greu să îmi reîncep postările zilnice.

Poate că, cine ştie, voi reuşi cumva să revin la vechile obiceiuri?!

Până atunci însă, urmează o sesiune a dracului de grea cel puţin interesantă, peste care sper să trec cu bine! Tocmai de aceea, vă urez baftă în sesiune.

Şi uite că a venit din nou SESIUNEA. Aşadar, în acest sens, puteţi să vă aşteptaţi din partea mea, la unele (dacă nu toate şi altele) dintre următoarele activităţi în principal pe facebook:

- reluarea "job-ului" de "meteorolog de noapte";
- postarea la Mobile Uploads a diferitelor brand-uri de energizante ieftine consumate în timpul nopţii, respectiv a ceştilor de cafea consumate în timpul zilei;
- postarea unor fragmente din materialele citite pentru diverse materii;
- postarea, repetitiv-obsesivă, a unor piese de pe YouTube sau a altor statusuri, posturi 9gag, Times New Roman etc.
- o intensificare a activităţii de comentarii sau like-uri la diverse poze de pe profilul altor persoane.

Astăzi am rămas şocat să aud la ştiri că un parlamentar PSD a depus un proiect de lege ce ar urma să impună oblogativitatea dublării în limba română a filmelor.

Personal, consider dublarea filmelor o IMENSĂ prostie. Sunt de acord că încurajează spirutul naţional într-o oarecare măsură. Dar în acelaşi timp distruge orice şansă ca oamenii să mai înveţe o limbă străină. Şi, să fim sinceri, în România există în acest moment foarte multe persoane care nu "ştiu" vorbi nici engleza, ce să mai vorbim de alte limbi. Iar dublarea filemelor nu ar ajuta deloc.

Fiindcă exemplul personal e întodeauna cea mai bună demonstraţie, în rândurile ce urmează vă voi relata cum, un copil de 5-6 ani (eu) se uita la desene animate pe Cartoon Network. La fel ca mine, se mai uitau mulţi alţii. Şi toţi eram frustraţi. Poate că mulţi copii din prezent nu ar înţelege de ce eram frustraţi. Ei bine, uitaţi şi explicaţia. Acele desene, şi sunt sigur că cei din generaţia mea îşi aminesc, nu erau traduse acum 15 ani. Erau în engleză. Nu ştiu actualmente ce desene animate rulează pe Cartoon Network, însă în anii 90 noi ne uitam la Scooby Doo, Dexter's Laboratory, The Wacky Races, Cow and Chicken, Ed Edd 'n' Eddy... în ENGLEZĂ. Şi nu înţelegeam mare lucru. Dar fiindcă la grădiniţă începea să se facă engleză, am început să pricepem ceva. La şcoală s-a făcut engleză. Am priceput mai bine. Şi exemplul merge la nesfârşit. Actualmente mă pot uita la filme fără subtitrări, fiindca înţeleg 95% din replici. Şi am fost plăcut surprins să văd ca pe posturile digitale de desene animate, se poate selecta "sursa" audio. Poţi deci, selecta Engleză, daca vrei să auzi şi să vezi acele desene aşa cum au fost ele concepute, cu umorul original, cu sensurile şi expresiile corecte.

Ce am vrut eu să demonstrez prin acest exemplu, e că, până şi acele desene ne-au ajutat să învăţăm ceva fără de care în prezent eşti mort porneşti cu un handicap imens. O limbă străină.

Probabil domnul deputat/senator care a propus această lege, nu pricepe limba engleză. Dar pentru oameni ca el există subtitrări. Probabil că există oameni care nu văd subtitrările. Pentru aceşti oameni există ochelari, sau mutatul scaunului mai aproape de TV. Nu e normal ca pentru 15-20% din populaţie, să faci să sufere toţi ! Şi degeaba dăm exemplu ţărilor occidentale. Ele realizează că au făcut o greşală prin dublarea programelor şi, asemenea exemplului cu desenele, oferă posibilitatea setării sursei audio şi a subtitrării. Fiindcă aceasta e soluţia elegantă şi corectă !

Dublarea filmelor este şi va fi o suferinţă. Mă uit cu oroare la traducerea titlurilor filmelor ce rulează prin cinema şi, cred că ştiţi şi voi, unele traduceri nu au nicio tangeţă cu titlul original, sau pur şi simplu nu au logică ... deloc! La fel s-ar proceda şi cu dublarea. Vor fi replici fără sens, traduceri trase de păr şi fraze cenzurate mascate. (Cu toţii ştim cu e tradus fuck you, de exemplu). Şi o generaţie întreagă de oameni care vor uita/nu vor învăţa o limbă străină.

Până în această seară nu am avut nimic de reproșat la serviciile Cinema City din Iulius Mall Cluj-Napoca. Însă întâmplarea din această seara mi-a lăsat un gust amar, iar părerea bună a fost pe loc spulberată.

Am făcut 2 rezervări la SALT pentru duminică seara. Aceste rezervări au fost făcute de miercuri seara, deci cu 4 zile înainte. Pentru ora 22:20 erau 2 săli care rulau filmul (o prostie de film de altfel, nu îl recomand, decât dacă vreți să o vedeți pe Angelina Jolie, ceea ce poate fi un motiv destul de ... puternic) : Sala 6 și Sala 7.

Am ajuns la Cinema City la ora 21.40, cu 10 minute mai repede de acea jumătate de oră înainte de film în care se anulează rezervarea. Însa a fost degeaba. Am dorit să confirmăm aceste locuri, situate pe rândurile 10 și 11 din Sala 6. Dar nu s-a putut, fiindcă, sala 6 se pare că avea ceva probleme tehnice și filmul NU rula din cauza acestor probleme iremediabile pe loc. Tot ce putea Cinema City să ne ofere în aceste condiții erau locuri în sala 7, însă nu la fel de bune, ci împrăștiate în toată sala. Am decis să acceptăm situația fiindcă era stupid să ne întoarcem acasă dacă am stabilit că mergem la film.

Surpriza a venit când am ajuns la verificarea biletelor. Ne pare rău însă filmul NU va rula în sala 7 datorită unor probleme cu instalația de AC, astfel că filmul va rula în sala 6, și veți fi așezați în sală conform locurilor înscrise pe biletele achiziționate. Așadar, acele probleme tehnice iremediabile din sala 6 fuseseră rezolvate în 3-4 minute, iar noi pierduserăm rezervarea.

Am merg la domnișoara blondă de la reclamații, ceva manageriță care însă nu ne-a ajutat CU NIMIC, spunând că probleme tehnice există în sala 7 și că am fost prost informați la intrare, ea nu are ce să facă nimic. Probabil că nu trebuia să lăsăm așa, probabil că trebuia să insistăm pentru REFUND, însă am decis să mergem în sală. Aici însă, am constatat că erau mult prea multe bilete emise probabil pe aceleași locuri, unele pe sala 7 altele pe sala 6, asfel că am ajuns să stăm pe rândurile 4,5 și 6. Minunat!

Acum stau și mă întreb. Au existat oare de fapt probleme în oricare dintre aceste săli? Eu sunt de părere că nu. Să gândim din punct de vedere economic: Sala 6, chiar și în condițiile de față nu a fost plină. Așadar, dacă nu existau presupusele probleme tehnice, filmul SALT rula în 2 săli umplute pe mai puțin de jumătate. Nu prea avea sens, dpdv economic. Așa că, s-a decis inventarea unor probleme tehnice pentru reducerea costurilor. Și comasarea spectatorilor. Probabil că a fost o lipsă de comunicare și cei de la bilete au înțeles greșit care sală rulează filmul, dar oricum spectatorii din una sau alta erau fucked dezavantajați.

Dar pe mine mă îngrijorează altceva. Când faci o rezervare la film, îți dai adresa de mail. Presupunând că una din săli are probleme tehnice, ar fi extrem de util ca cineva de la PR Cinema City să dea un mail să te anunțe. Sau să îți ia numărul de telefon în formularul de rezervare ca să te poată suna cineva să îți zică: Bă fraiere, vezi că nu rulează filmul în sala aia, hai mai repede să vezi ce faci locurile, sau fă-ți altă rezervare altcândva. Așadar, politica de tratare a clienților la Cinema City Cluj este jalnică în astfel de situații.

Însă nu ar trebui să ne surprindă nimic, vorbim aici despre o entitate economică care desfășoară activitatea de proiecție de filme cinematografice (cod CAEN 2010: 5914) și care are firma (brandul, sigla) defectuos iluminată în incinta Iulius Mall Cluj-Napoca. La așa brand, așa calitate a serviciilor.

Acum aproape 2 ani, mă întrebam dacă există cu adevărat friends for life. Optimismul din mine vroia să creadă că există, de fapt, chiar și acum vreau să cred asta. Doar că viața îmi demonstrează, poate puțin cam dur, că un există așa ceva. Că oamenii se îndepărtează. Chiar fără să își dea seama. Nu doresc să reiau aceeași discuție ca atunci, aceleași motive, aceleași argumente. Însă e destul de trist să îți dai seama de aceste probleme în relațiile care le ai cu anumite persoane.

Totul se reduce la timpul pe care îl investești. Cu cât mai mult, cu atât mai bine. Și mai trebuie ținut cont de ceva. Nu se poate investi doar dintr-o anumită parte, totul trebuie să fie echitabil. Să luăm, ipotetic, o fostă clasă de liceu, câțiva foști-colegi care se înțelegeau destul de bine în liceu și s-au înțeles destul de bine și post-liceu, până la un anumit punct. Punctul în care doar unii își dau interesul să se întîlnească cu restul, iar restul nu răspund la invitații și nu fac și ei invitații. De ce să mai continue așa? Probabil dacă nu ar face invitații aceleași persoane întodeuana, un s-ar vedea deloc...

Până nu demult era o locație în care se întâlneau aproape săptămânal, era o locație care avea o puternică încărcătură sentimentală pentru majoritatea. Însă, mulți nu mai vor să vina la tradiționala întâlnire săptămânala fiindca s-au plictisit.

"De ce nu schimbăm locația?" unii întreabă. De ce ar face asta? De ce să schimbi ceva care e frumos și stabilit? Cu ce ai putea înlocui ordinea? Doar cu haos. De când cu aceste nemulțumiri, nu prea se mai întâmplă să se vada toți prietenii împreună, doar cu ocazii speciale, obligații s-ar putea numi. Dar poate că și astea vor fi uitate în curând.

Se spune că oamenii își schimbă plaja de prieteni odată la un număr de ani. Și încep să cred că e adevărat. Unele lucruri se schimbă din cauza unor situații speciale, unice, sau din cauza unor lucruri simple. Trebuie să acceptăm schimbarea. Și deși e trist, fiindcă toate părțile realizează că we really are drifting apart, își dau seama că e normal și că... un lucru frumos nu durează. Un lucru frumos e ceva la care poți renunța doar ca să îl poți aprecia și pe viitor.

E inutil, deci, să pătăm amintiri frumoase cu prezentul sumbru. We're drifting apart.

Omului normal îi place uneori să creadă că judecă obiectiv. Are un set de valori obiective, crede el, și pe baza lui ia decizii obiective, crede el, care vor duce la beneficii maximale din majoritatea punctelor de vedere, sau cel puțin satisface majoritatea nevoilor.

Însă respectiva judecată, respectivul proces de gândire nu poate fi obiectiv. Fiindcă ființa umană nu e obiectivă, e subiectivă. Ce eu consider obiectiv, e construit în jurul propriului sistem de valori, ceea ce eu consider ca fiind obiectiv (deci judecată corectă, normală, sigură) poate fi subiectiv (sau nu) pentru alții, din punctul lor de vedere, raportat la propriul sistem de valori.

Așadar, obiectivitatea e doar subiectivitate, într-un final. Un juriu obiectiv ia decizii corecte. Da și nu! Pentru că respectivul juriu e format din persoane. Respectivele persoane iau în primul rînd decizii singulare, bazate pe acele principii personale, pe care ei le cred obiective. Însă dacă ar fi obiective, atunci nu fiecare membru ar alege de multe ori pe baza unor criterii diferite, ajungînd nu de puține ori la rezultate diferite. Poate că există unele adevăruri universale, criterii obiective pentru toți, sau care poate sunt (sau nu) din coincidență la fel, datorită naturii umane, însă restul criteriilor sunt subiective. Așadar juriul aduna aceste criterii și ia o decizie de comun acord. Deci juriul obiectiv e subiectiv ?

Știu ca poate sigur aberez, însă mi-aș fi dorit să spun ce am spus mai sus în clasele de liceu. Îmi plăcea extrem de mult să aud expresii de genul "obiectivitatea autorului e data de unele elemente esențiale ca [...]". Zău ? Pai dacă dai textul la 30 de persoane, de multe ori apar multe idei in contradicție, apar neînțelegeri. Deci multe idei subiective pe baza unui text scris de un autor obiectiv. Pentru ca toți să înțelegem același lucru din text ar trebui să știm pe ce se baza obiectivitatea autorului, deci să știm setul de valori, să ne raportam la acel set și să vedem ce iese. Iese obiectitate "falsă" sau ... "însușita". Un set de valori rigid, luat ca atare, diferit decât propriu set.

Îmi pare rău pentru non-sense, și eu sunt încă in dubii dacă are sens ce am scris, însă am judecat obiectiv, raportat la propriile convingeri și pe propriile înțelesuri. Voi, cum nu îmi știți setul de valori, veți vedea textul subiectiv și poate doar pe alocuri obiectiv. Totul tine de raportare la X sau Y.

De cateva zile, abonamentele Pantera au (re)devenit probabil cele mai rentabile de pe piata (erau si inainte oricum). Si m-as referi in mod special la abonamentul Pantera 12, care pentru 12 euro cu TVA inclus iti ofera 900 de minute Orange, 600 de mesaje Orange, 120 de minute nationale, 25 de MMS-uri nationale si.... mai nou, 200 de MB internet.

Ultima aditie, cea a traficului de internet marit de la 50 la 200 face Pantera 12 cel mai bun abonament de pe piata la acest moment pentru consumatorul normal. 12 euro e o suma modica insa in banii astia ai incluse toate serviciile folosite in mod normal de utilizatorul normal.

Desi la Relatii Clienti, domnisoarele nepregatite va vor spune ca nu veti beneficia de marirea traficului decat daca semnati anexe de prelungiri sau incheiati abonamente noi, trebuie doar sa aveti rabdare. Incepand cu prima data de facturare, traficul va fi marit 100%. Repet, data de facturare, nu data cand intra minutele.