Zicea cineva odata ca "omul bun e nebun".
Atunci mi se parea foarte distractiv, insa acum am constatat ca nu e asa...
Fiindca lumea e rea, si omul bun e nebun.
Oamenii fac si zic ce vrei sa auzi, doar ca sa isi atinga scopul. Mai departe nu conteaza.
Omul bun, e nebun.
Si atunci iti pui intrebarea: de ce sa mai ajuti pe altii? De ce sa te oferi? De ce sa fii amabil? De ce?
Fiindca asa e firea umana nealterata. Vrea sa vada ca e bun in altii. Vrea sa vada jumatatea plina a paharului. Vrea sa creada ca daca eu sunt bun, si altii sunt la fel.
Dar constati ca omul bun, e nebun.
Fiindca LOR nu le pasa. Pentru ei omul bun... e nebun! Si ei stiu asta.
Si cand tu realizezi ca daca esti bun, esti fraier. Si atunci te schimbi.
Si chiar daca unii poate nu merita ce ii asteapta din relatia cu omul bun nebun, omul se schimba pentru toti. Fiindca odata atins, te protejezi.
Iar tu te gandesti ca si ei, intr-o zi, cand nu se asteapta, o sa constate ceea ce tu acum stii: ca omul bun e nebun.
Si uite ca ajungem la vorbele lui "Gopo" :D
ReplyDeleteIntr-adevar asa sunt tratati oamenii buni si e pacat ca in loc sa se "molipseasca" bunatatea tot timpul preluam partile rele ale persoanelor care ne inconjoara.
Viata ne schimba in general, dar asa cum ne face sa ne dam seama ca anumite persoane nu merita aprecierea si bunatatea noastra, la fel trebuie sa fim capabili sa facem o diferenta intre indivizii rai si cei buni si sa nu ii "pedepsim" pe cei care nu merita si sa ii rasplatim pe cei care doresc doar sa isi atinga propriul scop.
Oricum exista si persoane care nu fac "aceste rautati" cu intentie, iar "omul bun..." crede tot timpul ca a fost o greseala si iarta si de aceea ajunge "sa fie nebun".
Probabil ca cea mai buna solutie ar fi sa reusim sa fim suficienti de distanti si indiferenti fata de aceste situatii, pentru a nu fi tot noi(si aici nu ma refer la oamenii buni) cei care sufera. :)