realitatea: vine a 12-a

si uite ca a mai terminat liceul o generatie de oameni de caracter. am cunoscut o parte din ei si pot zice ca imi va fi dor de toti. problema e ca odata cu plecarea lor, ne-au predat cheia, steagul si ne-au urat succes in a 12-a, rugandu-ne totodata sa pastram spiritul "racovitist" caracteristic, prestigiosului colegiu Emil Racovita (dupa cum se si lauda corega)...

toate bune si frumoase pana acuma. dar asa repede a trecut timpul. chiar vara trecuta ma gandeam ca mai e atata timp pana la bac. si totusi e aici. vara asta va trece RAPID. si numa o sa ma trezesc in clasa a 12-a, anii de liceu o sa se termine. va fi un an foarte greu, cu multe momente grele, tensionate. sper si stiu ca voi trece cu bine. trebuie sa fiu optimist macar in privinta scolii. desi stiu ca la sf la a 12 a la toti ne va fi foarte greu. se vor incheia prietenii legate acum 4/8 ani. vor fi momente foarte frumoase. ne vom aminti de toate sigur. dar mai bine vom vorbi atunci. acuma inca nici nu a inceput a 12-a. sunt sigur ca va fi super.

maine termin si eu scoala. am avut medie mare, dar au avut altii mai mare ca mine :)). imaginati-va ca o medie de 9.76 nu primeste nici macar mentiune. deh. la anu la mai bine :).

simt ca ma sufoc... i need a break

nu mai incep un post cu " a trecut mult timp de cand nu am mai scris." gata. scriu acuma fiindca is la capatul rabdarilor. nu mai pot, pur si simplu. m-am saturat. sunt disperat. poate ca nu am eu exprienta de viata destula, sau poate am probleme serioase, mentale zic. dar serios ca is satul. mie unu mi se pare ca ceva nu merge bine atunci cand la fiecare fraza sau idee care o sustii esti contrazis. pentru mine e ceva zilnic. sunt o persoana dificila, e adevarat. sau cel putin asta imi spune toata lumea. dar asa sunt eu, asta e personalitatea mea. uneori mi se pare ca nu sunt acceptat asa cum sunt. ma gasesc stand cu diferite persoane. cand critica mea se indreapta catre alte persoane, totul e foarte bine. dar cand incerc acelasi lucru asupra asa-zisilor prieteni, rezultatul nu e acelasi. ba mai mult e chiar luat in nume de rau. a fi prieten cu cineva nu inseamna a si spune cand ceva nu ti se pare normal??? se pare ca nu. prieten inseamna a fi un lingau. si da, intradevar putina contrazicere nu strica. eu o practic, dar in mod constructiv (as zice). ideea e, ca din cauza "constructivitatii" am ajuns sa nu am dreptate niciodata. foarte frustrating. nu tanjesc dupa approval dar e pacat sa vezi ca niciodata nu ai dreptate tu, ci ceilalti, si orice ai face tot asa ramane treaba. ba mai mult daca te stradui sa ii faci sa inteleaga ca e gresit, tot ce primesti e un raspuns evaziv si o fatza.

poate ca e putin ironic ce zic, fiindca si eu fac asa ceva. poate la randul lor ceilalti cred asta despre mine. poate eu gresesc intodeauna, poate eu nu am dreptate niciodata. "scuteste-ma", asta e raspunsul la o critica. asa ca si eu imi spun mie, scuteste-ma. de ce oare imi pasa atat de ce cred ceilalti si celelalte ??? de ce sa am nevoie de approval de la persoane carora le pasa numai de propria persoana? poate suna ciudat chestia cu approval, prea exagerat. o fi mai corect sa zic, la ce rost prietenia cu persoane de astea? numai de dragu certei, sau de de dragul barfei. poate postu asta o sa supere oamenii. le cer sa nu ia nimic personally. si daca cumva se identifica sa nu se supere. e doar gandirea mea. prietenii accepta ideile celorlalti,nu? oricum nimeni nu imi citeste blogu. a avea blog e considerat relativ lame. prietenii nu au timp sa citeasca.

oricum is satul de toate. aceleasi comportamente, aceleasi ganduri, aceleasi atitudini, persoane diferite. i need a break. ma repet, is mari posibilitati sa nu fie asa. poate numai mi se pare. la urma urmei, niciodata nu am dreptate, nu?