Too many cigarettes?

Oare beau cafeaua de dimineata fiindca vreau sa fumez, sau fumez fiindca beau cafeaua de dimineata?

Omul bun e nebun

Zicea cineva odata ca "omul bun e nebun".
Atunci mi se parea foarte distractiv, insa acum am constatat ca nu e asa...

Fiindca lumea e rea, si omul bun e nebun.

Oamenii fac si zic ce vrei sa auzi, doar ca sa isi atinga scopul. Mai departe nu conteaza.
Omul bun, e nebun.

Si atunci iti pui intrebarea: de ce sa mai ajuti pe altii? De ce sa te oferi? De ce sa fii amabil? De ce?
Fiindca asa e firea umana nealterata. Vrea sa vada ca e bun in altii. Vrea sa vada jumatatea plina a paharului. Vrea sa creada ca daca eu sunt bun, si altii sunt la fel.
Dar constati ca omul bun, e nebun.

Fiindca LOR nu le pasa. Pentru ei omul bun... e nebun! Si ei stiu asta.
Si cand tu realizezi ca daca esti bun, esti fraier. Si atunci te schimbi.

Si chiar daca unii poate nu merita ce ii asteapta din relatia cu omul bun nebun, omul se schimba pentru toti. Fiindca odata atins, te protejezi.

Iar tu te gandesti ca si ei, intr-o zi, cand nu se asteapta, o sa constate ceea ce tu acum stii: ca omul bun e nebun.

Inner thoughts for today

Realizez că toate post-urile încep mai nou cu "a trecut mult timp de la ultima postare". Realizez că blog-ul nu mai reprezintă pentru mine ce a reprezentat cândva. Realizez că eu m-am schimbat din momentele când scriam mult pe blog. Nu ştiu însă dacă m-am schimbat în bine. "Change is good", dar nu întodeauna. Am răsfoit citit azi postări de acum câţiva ani şi am realizat că... eram mai deschis şi mai comunicativ. Aveam multe idei, multe lucruri de spus. Dar pe parcurs am început să mă "închid" şi nu ştiu de ce. Poate că am crezut că nu e diplomatic să îţi expui ideile şi ce ai pe suflet? Acum mă gândesc, căcat, de ce nu fac asta? De ce să îmi ascund gândurile?

Îmi amintesc sentimentul, energia, adrenalina chiar, a unei postări noi. E un sentiment frumos, e o libertate de nedescris. Există oricum un grad de cenzură cizelare a unei idei, dar la bază totul se reduce la gândire, la gânduri exprimate liber, la o parte din ceea ce te defineşte, la un sistem propriu de valori, pe care tu, ca individ, doreşti să le împărtăşeşti cu ceilalţi.

Am revenit la blog. Şi vreau să revin. Fiindcă am realizat că îmi lipseşte. E incredibil să vezi o dovadă scrisă că viaţa e ciclică, că după ani în care tu te-ai schimbat, ai întâlnit alţi oameni, ai avut alte experienţe, totul se reduce la oameni, la comportamente şi la sentimente.Să vezi că vei reveni întodeauna la aceleaşi concepte. Să vezi că viaţa se repetă la infinit. Vordeam într-un post anterior despre prietenii care ajung la sfârşit, despre oameni care se îndepărtează... Spuneam atunci că prietenia e ca un cerc, care devine linie curbă şi apoi punct. Dar de la punct porneşte o altă linie, care se curbează, se întâlneşte, devine cerc... Şi o ia de la capăt.