dependenta: vrei sa, dar nu poti

Cat de greu e sa scapi de un viciu? Foarte greu. Foarte foarte greu. Acum cateva saptamani m-am lasat de fumat. For no reason. Numai sa vad daca pot. Si aseara am observat ca nu pot. Si nu cei din jur sunt de vina. Numai eu sunt.

E acea dorinta interioara arzatoare de a face exact opusul a ceea ce ti-ai propus. De a face ceea ce tu ti-ai interzis.... De a nu respecta singura restrictie pe care ti-ai pus-o. De ce sa nu fumez? Asta imi zice constiinta. De ce sa ma abtin de la o tigara cand si cand? De ce nu simt placerea primului fum dintr-o tigara tocmai aprinsa cu una din cele cateva brichete? De ce sa ma duc in oras si sa stau la masa, cu un suc, bere sau vin, si sa imj refuz pofta unei tigarete..... De ce? De ce?

Fiindca asa ar trebui. Fiindca asa ar fi logic. Fiindca dependenta imi intuneca gandirea. Insa sunt relativ linistit. "Tigarile nu's un viciu. Sunt o placere a vietii. Alaturi de bautura si femei.". Acum citez pe cineva. Dar eu abia acum imi dau seama cat de greu renunti la ele. Si daca tigarile sunt atata de indispensabile pentru fumatori, nici nu vreau sa imi imaginez cum sunt drogurile pentru addicted... sau alcoolul pentru alcoolici. Asa ca de acum inainte ma voi gandi de 2 ori inainte sa mai comentez de BS sau alte celebritati cu probleme..... I'll know I have my own to deal with.