După ce în renumita "pauză de sesiune" de 7 zile, în primele 4 nu am făcut nimic, am constatat cu stupoare aseară că întru în criză de timp. Nu mi-am evaluat bine timpul şi am lăsat mult prea multe pe ultima sută de metri. Însa încă sper că totul va ieşi bine într-un final. Chestia asta cu criza de timp e ceva uzual la mine. Parcă numai datorită ei reuşesc să termin.
Sunt o persoană care reuşeşte să "meet deadlines, însa întodeauna pierd vremea şi constat că nu reuşesc să termin dacă nu schimb macazu. Şi cu ultimele suflări, fac imposibilul, stau nopţile (de data asta învăţând, nu frecând menta) şi recuperez. E foarte tare... Very very thrilling. Dar nu merită. Mai bine lucrurile bune făcute din timp, decât lucrurile la fel de bune făcute cu efort IMENS. Deşi na, fiecare cum vrea. Eu tot îmi propun să renunţ la modul ăsta, dar de fiecare dată mă întorc (voluntar, involuntar) la el...
No comments:
Post a Comment