Lumea se schimba. Obiceiurile se schimba. Ideile se schimba. Personalitatea se schimba. Insa un lucru ii caracterizeaza pe toti. Plictiseala. Acea stare cand nu ai chef sa faci nimic. Sau ca sa exagerez, spleenul. Nu stiti ce e starea de spleen? vaaaai. Pai sa va spun. Dupa-mesele alea de toamna tarzie cand afara ploua mocaneste, cand toata lumea e plecata din localitate, telefoanele nu suna (sau nu merg), n-ai curent, n-ai nimic. Esti tu cu tine insuti.
Bine, e cam exagerata treaba... stiti voi, mie imi place sa exagerez lucrurile. Ma tare dau in vant dupa antiteze cam exagerate..... Asa sunt eu. Si ma luati asa cum sunt. Fiindca fara mine, nu stiu cum ati putea trai. Chiar stau cateodata si ma gandesc ca, la mine in clasa cel putin, fara mine nu prea s-ar descurca lumea. Sau cel putin asa imi place sa ma gandesc. Cine ar mai sti randu la cine e de serviciu? Cine ar mai enerva si stresa pe ceilalti cand dam test, in pauza dinaintea testului? Cine ar mai intra intr-o discutie in contradictoriu, numai de dragul contradictiei, daca nu eu? Asa ca, think twice before sending me away. I'm here to stay! And if you are not used to me by now... well... get used to me. Because i ain't gonna change for ya.
Oricum, ce am gasit mai jos (prin intermediul lui tuddy) nu pare a avea legatura deloc cu ce am povestit mai sus. si tocmai de aia l-am adaugat. fiindca are o legatura foarte stransa. care o fi?
What do you think?
No comments:
Post a Comment