Vointa sau talent?

Honore de Balzac spunea ca "Vointa poate fi, mai mult decat talentul, un motiv de mandrie". Vointa este o trasatura a caracterului uman prin care fiinta, in ciuda oricaror obstacole pe care le intalneste, reuseste sa faca ceea ce isi propune. Afirmatia pune in balanta doi termeni importanti din viata unui om: talentul si vointa.

Talentul este un aspect foarte important. Sunt absolut sigur ca fiecare om are un talent propriu care, daca il descopera si il stie folosi, il poate ajuta in viata personala si in cariera. Insa nu cred ca e de ajuns. Daca eu stiu sa cant, inseamna ca voi deveni artist peste noapte? Daca eu am talent in pictura, inseamna ca lucrarile mele vor fi admirate si cumparate instant? Nu. Talentul nu e de-ajuns. Imi trebuie ceva in plus pentru a reusi. Imi trebuie ambitie, imi trebuie vointa, imi trebuie un caracter puternic pentru a trece peste obstacolele pe care le intampin. Vointa este cea care ma va ajuta sa continui sa compun pana cand muzica imi va fi remarcata, voita este cea care ma va ghida sa pictez pana cand critcii imi vot aprecia munca. Toate acestea, presupunand ca am un talent oarecare. Sa presupunem ca nu as avea niciun talent. Numai prin vointa si ambitie as reusi sa devin cineva, sa-mi cladesc un viitor. De aceea in aceasta situatie, vointa ar fi, probabil, singurul meu motiv de mandrie. Chiar si cu talent, numai daca as fi ambitios as reusi.

Insa va dati seama ca nu incurajez orice tip de vointa. Poti sa fi ambitios, si prost. Pur si simplu prost. Sa nu te ajute nimic din caracterul tau genetic sa reusesti. M-as gandi ca cele doua merg mana in mana. Cum poti sa fi ambitios daca nu ai nimic pentru ce sa lupti? Insa cum ai putea sa ai talent si sa nu vrei sa te afirmi? De aceea cred ca Balzac greseste cand spune ca vointa poate fi, mai presus de talent, un motiv de mandrie. Ambitia nu e neaparat motiv de mandrie. Te poti lupta o viata intreaga pentru ceva, daca pur si simplu NU POTI reusi.