Ultima zi din anul 2006

Anul 2006 a fost un an bun per ansamblu. Pot sa spun asta, cel putin pentru mine a fost un an NORMAL, cu de toate, vremuri bune, vremuri mai putin bune, de toate la un loc. Pot sa spun si sa sper ca 2007 va fi a fel. Nu ma astept la nimic mai bine, fiindca mai rau poate sa fie oricand. Is multumit cu ce am, cu ce stiu ca pot. Fiindca nu mi-am propus sa realizez ceva anume in anul care tocmai se termina, nu imi voi propune nimic nici pentru anul ce vine. Ce va fi, va fi. Plus ca daca nu imi atingeam scopul acuma eram relativ sad, nu credeti ? E mai bine cum fac eu. Y'all should try it. Anyway, va urez un an nou fericit, cu multe bucurii, cu timpuri bune, cu cat mai putine necazuri, cu sanatate si fericire. LA MULTI ANI.

Si nu uitati, din 1 ianuarie, vom fi cetateni europeni. Ati face bine sa incercati ca stiti cate ceva de Uniunea Europeana, unde vom fi membri peste cateva ore. Sa stiti care este capitala (Bruxelles), unde este Parlamentul European (Strasbourg), sau care este ziua Uniunii Europene (9 mai). Un an nou-european fericit. Europe, here we come!

revelionu'

ce ti si cu revelioanele astea.... incep sa ma satur de ele.... petreceri planuite din timp, plecari la cabane la munte, inchiriate cu saptamani inainte, liste cu bani, liste cu mancare, liste cu persoane, cumparaturi, bagaje, toate pentru ce ? pentru o petrecere "super". si daca mai pui si faptul ca te duci la acea cabana si pierzi cateva zile, in care "petreci super". uuuu. i'm so fed up. probabil ca unora li se pare super tare sa te duci la cabana, mie cel putin nu mi se pare cinestiece.... prietenii stiu de. insa sa nu aberez, vorbeam de revelioane, cum lumea spune ca e cea mai tare petrecere din an. eu nu cred asta. sunt petreceri mult mai tari decat revelioanele. si nu spun asta fiindca nu fac nimic special revelionul acesta (cativa si cateva ne adunam la mine, ce-a iesi, a iesi, vom incerca sa facem atmosfera), ci fiindca oamenii acorda revelionului prea mare importanta. parerea mea. sarbatorim trecerea in noul an, ce tare!!! ne mai punem si dorinte pentru noul an, sa fie mai bine, sa fim altfel, ne punem new year resolutions, ne juram sa nu mai facem cine stie ce. LAME!!! revelionul e o petrecere ca toate celelalte, si poate fi petrecere reusita sau nu. in oricare caz, mergi mai departe si o sa fie alta petrecere mai tare sau nu. punct. ma-ntreaba lumea "ce faci de revelion?" si eu, asemenea unei colege, ii spun "ma duc la dracu". ce-i arata interes, ce-i atata fuss in juru revelionului ? sa-mi explice si mie cineva, fiindca deocamdata chiar nu inteleg. anyways, maine va fi ultima zi din anul asta. eu unul voi incerca sa vad ce am realizat anul acesta, fiindca am impresia ca nu am realizat nimic. oare m-am schimbat ? oare sunt acelasi ? anul viitor o iau de la capat. PUNCT

spovada, boala si sarbatorile

Imaginati-va prin ce am trecut in ultima vreme. o perioada asa scurta de timp si am avut atatea pe cap... Prima data m-am spovedit... A fost bine, m-am simtit foarte bine dupa, am simtit ca m-am descarcat de toate acele chestii si lucturi pe care le-am facut sau pe care nu le-am facut si trebuia... era timpul pentru o spovada, si imi pare bine ca am facut acest pas. Nu's eu mare bisericos, dar intodeauna incerc sa imi analizez si eleiberez constiinta inainte de sarbatori......

referitor la ultimul post, in care ziceam ca niciodata nu va fi bine.... in general asa a fost, dar nu si sarbatorile astea... acum chiar a fost bine, a fost SUPER daca as putea spune... nicio cearta, niciun regret, toti ne-am inteles si a fost bine... chiar imi era dor de un Craciun bun... ma rog, de data asta nu a fost asa darnic mosu... sa vedem ca poate rezolv ceva cu el pana sa-nceapa scoala.... sau poate ca asta a fost cadoul.... un craciun fara cearta.... nush.... e de gandit.

ce vreau acuma sa mai spun este boala care m-a tinut departe de lumea reala cateva zile. a fost greu, daca as putea spune... eu nu mai fusesem bolnav de cativa ani buni, si am recuperat acuma... e foarte stupid sa stai in pat si sa te uiti la pereti, ori sa dormi toata ziua... acuma, a trecut, si sper sa nu mai revina.

planuri de viitor ? None whatsoever. Chiar mi-am dat seama ca nu am planuri nici de rev. Ei si ? Chiar nu ma intereseaza. M-am saturat pana peste cap de chestii planificate cu saptamani inainte... m-am saturat si de planuri pe care ti le faci, si se dovedesc imposibil de respectat, ca sa nu spun imposibil de realizat. Life's to short ca sa fac planuri fixe, dupa care sa imi conduc viata. Prefer sa fie ceva spontan... Mai sunt cateva zile pana la rev, poate se va intampla ceva minune si in ultimul moment se va face ceva de rev. Daca nu, voi fi la fel de fericit ca si cum ar fi. Voi ciocni un pahar de ceva la 12, cu cineva oricine. Iar apoi pe la 1/2 ma voi culca. Ce atata petrecere... Incepe noul an. Cum te prinde, asa ti anu ? Ma culc devreme, ma prinde odihnit, deci o sa am un an odihnit ? Ma indoiesc de "vorbele astea", dar ce va fi va fi. Idea era ca nu mai imi planuiesc viata. Ce mi se arata in viitor, numai Dumnezeu stie, iar eu am incredere in el.

niciodata nu o sa fie bine

tot timpu cand e bine, sau am impresia ca e bine, se intampla ceva si gata, s-a dus cu vremurile bune. tot timpu mi se intampla asta. si tot timpu de sarbatori... eu niciodata nu pot sa am niste sarbatori si vacante fericite, fiindca nicodata la mine in familie nu e bine. acceptuez "tot timpu" fiindca e constant. Nici nu imi amintesc ultimele sarbatori care sa fi inceput bine, sa fi decurs bine, si sa se fi incheiat bine. nu imi amintesc nici unele, probabil fiindca nu au existat niciodata. nu stiu de ce nu e posibil sa fie bine, macar de sarbatori, sa nu fie certuri si scandaluri, treburi si amanunte stupide, care duc in final la aceleasi greseli din trecut, la aceleasi povesti la care a gresit nu stiu care. dar e cu atat mai urat, cu cat chestiile astea se intampla tot timpu de sarbatori... cand ar trebui sa ai liniste si fericire, ai certuri si esti trist... nu corect, nu e deloc corect.... deja incep sa cred ca niciodata nu o sa fie cu adevarat bine. e gresit sa cred asta ? cand vezi aceleasi lucruri tot timpu, repetate la nesfarsit, proababil ca incepi sa crezi ca asa e normal......... o fi ?

sa se faca dreptate....

am avut o zi asa de grea si asa de lunga... si parca speram ca dupa ziua asta, ziua de maine sa nu fie la fel... dar se dovedeste a fi la fel de lunga... si la fel de grea. sper sa trec cu bine. oricum totul e trecator... ceea ce am realizat eu il ultima perioada este ca oricat de greu ni s-ar parea... totul trece. si parca trece fara sa iti dai seama... si am mai observat ca tindem sa ne plangem mai mult decat e nevoie... niciodata nu e asa de greu pe cum ne pare....

dar am mai observat ceva... pe proprie experienta, am vazut eu. intodeauna exista cineva, undeva... caruia sa ii fie mult mai greu... si va spun, chiar este.... si se intampla multe lucruri nemeritate... viata nu e dreapta. va spun, pe cine cunosc eu.... chiar nu merita ce i se intampla... da daca asa ii este scris... chiar nu avem ce sa facem. eu as vrea sa ajut, dar nu pot. pur si simplu nu pot. nu pot nici sa dau detalii... tot ce pot sa fac e sa sper ca totul se va rezolva de la sine... vine craciunul, apoi dupa craciun vine o perioada si mai grea... sper sa poata trece peste ea... sper sa reziste... si sa se faca dreptate. :(( sa fie ceva minune.... de sarbatori...... ar fi placut.... :(( we can hope.....

Sinceritate?

Sinceritate ? sa fim seriosi…. Cand e ultima data cand ati fost sinceri ? Cu cei din jur, cu familia, cu prietenii, si cel mai important cu voi insisi ? cand ati fost sinceri ? cred ca a trecut mult timp de atunci... sa zicem ca poti incerca sa fi sincer cu cei din jur, dar cu tine insuti nu cred ca e posibil. seriously... Ne mintim in fiecare zi, constant. Ne spunem multe lucruri, ca va fi mai bine, ca vom fi mai buni, ca vom incerca mai mult, ca vom fi mai atenti, ca vom proceda diferit, ca vom iubi mai mult, ca vom pune mai putin la suflet... si alte alte gogoase cu care ne mintim. Noi stim ca nu e asa. Poate chestia cu incercatu. Dar in rest ? Este oare posibil sa ne schimbam peste noapte ? Eu nu cred asta. Odata formata o personalitate, un caracter, un mod de a fi, eu cred ca e foate greu sa il mai schimbi. Degeaba incerci sa ii spui unei curve, sa nu mai fie curva... degeaba ii spui unui betiv sa nu mai bea.... sunt si cazuri de reusita, dar cat la % din toti reusesc ?

Iarasi am sarit de la subiect... e foarte greu cand scri ceva si crezi in ce scri, sa ramai la un subiect... si nu spun asta numai asa de faza... chiar cred in ce scriu, incerc sa fiu sincer... Puteti sa credeti sau nu. Dar intrebarea este: cand sti daca cineva e sincer sau nu ? cand sti cand “minte zambind” sau nu ? e greu.... si nu ai cum sa sti. Totul se reduce la incredere. Increderea merge mana’n mana cu sinceritatea. Nu se poate sa ai sinceritate fara incredere, si nici invers. totul e un joc, in which you have to take risks. Poti avea incredere in cineva cu adevarat ? poti sa ii spui orice, si sa nu fi judecat ? nu stiu... chiar nu stiu........

ce e rau in a iesi in evidenta ?

Vorbeam cu cineva despre cateva din subiectele pe care eu le-am atins in aceste cateva posturi din blog. Aveam discutii despre ce am scris, critici la ce am scris, sau laude la ce am scris. Eu incercam sa explic ce am scris, iar el incerca sa imi demonstreze ca nu e asa, ca el are dreptate. Toate bune si frumoase, critica nu a omorat pe nimeni. Stim ca se "critica textul, nu autorul" dar intodeauna autorul simte ca si cum critica ar veni la adresa sa, si astfel incerca sa se justifice. Intodeauna e asa, cand ai o parere, si cineva nu e de acord cu ea, ba mai mult este impotriva ideii (in situatia mai sus prezentata nu era cazul), ai impresia ca acea persoana este impotriva ta.

revenind la intamplare, toate bune si frumoase, pana cand i-am spus respectivului, sa dea comment la ce am scris, sa isi spuna parerea, sa spuna ce crede, unde am gresit si unde nu am dreptate. insa nu am primit raspunsul la care ma asteptam, ba mai mult am fost refuzat categoric. Mi s-a spus ca nu vrea sa lase scrise criticile sale printr-un comment fiindca, citez "nu vrea sa iasa in evidenta". Ei si aici vine intrebarea: de ce sa nu iesi in evidenta ? ce e atata de rau in a iesi in evidenta ? daca intr-adevar ai ceva de zis, si crezi ca ceea ce zici, ar face o diferenta, de ce sa nu zici ? De ce sa nu iesi in evidenta daca meriti ? De ce sa nu stie lumea parerea ta ? daca ai o parere care tu crezi ca merita, si pe care tu o sustii, de ce sa o faci piarduta, cand acea idee ar putea schimba totul ? DE CE SA NU IESI IN EVIDENTA ? De ce ?

schimbari, decizii.... de ce ???

Decizii peste decizii... schimbari peste schimbari... toate le intampinam zilnic, fie ca le vrem fie ca nu le vrem. La fiecare pas, apare cate o situatie, care ne pune in fata unei alegeri. iar dupa ce facem acea alegere, imediat apare indoiala: oare am facut alegerea buna ? ce urmari va avea decizia mea ? ce schimbari va aduce decizia mea ? astfel incepem sa privim viitorul cu nesiguranta, nu stim ce ne mai poate arunca viata in fata. iar cand intalnim o alta greutate, spunem ca acea alegere este de vina, sentimentul de vina, ca daca ne gandeam mai bine, nu intalmpinam atatea probleme.

schimbarile vin oricum, fie ca le vrem, fie ca nu le vrem. la fel si deciziile. la fel si problemele: vin fie ca le cautam, fie ne gasesc ele pe noi. conteaza sa privim in ansamblu, sa incercam sa trecem peste ele, sa fim optimisti, ca maine va fi mai bine. desi toti stim ca nu e asa, nu va fi mai bine. chiar si cei care se considera optimisti, au momente de indoiala. chiar si cei fericiti, ascund o tristete. chiar si cei sanatosi, au o boala.

dar totusi de ce ne e frica de schimbarile pe care le putem face noi ? de ce sa nu incercam altceva ? de ce sa nu schimbam ceva ce nu functioneaza in viata noastra ? de ce sa mintim zambind ?

Amintiri din copilarie...

Rasfoind un album cu poze vechi, cu mine si parintii, bunici etc. am ramas socat (placut) de unele poze. Pur si simplu sunt atat de interesante, atat de curioase, si cand te uiti la ele, te identifici cu ele, si totusi parca nu.

Te vezi pe tine insuti in poze, incerci sa iti amintesti cand si de ce au fost facute, dar numai detaliile astea nu ti le amintesti. Daca nu ar fi pozele sa iti aminteasca aceste momente, cum ti le-ai putea aminti ? Momente interesante, speciale la momentul in care poza a fost facuta, acum nu iti spun nimic, nu iti mai par atat de speciale, au trecut, parca sunt dintr-o alta viata, parca atunci erai a different person, desi erai aceeasi persoana. Timpul schimba totul. De ce spun oamenii "live by the present, not by the past", cand tu nu mai iti amintesti tot ce ti s-a intamplat in urma cu o luna sa zic ? Tot ce ne ramane intiparit sunt anumite momente, de fericire, de tristete, de extaz, de disperare, care si acestea vor fi intr-un final uitate.

Anyway, pozele gasite, le-am scanat, sa le am in format digital, dar inca ma mai gandesc ce sa fac cu ele. Ma gandesc daca ma mai reprezinta sau nu. Asemanarea fizica exista, e adevarat, dar inca incerc sa gasesc cine eram atunci si cine sunt acuma. Si cine voi fi...

Dependenta de seriale... benefica sau nu ?

Un subiect nu neaparat interesant, dar foarte intalnit. Suntem dependenti de seriale, nu ? Fie ca-s soap-opera, thrillere, adventure-type, sau orice altceva, suntem legati saptamanal de ele. (in functie de sezonul la care suntem, daca abia la primul, atunci chestia asta se face in fiecare seara). Deja si vad discutiile de pe mess:

x: "A aparut episodu 13 din LOST ?"...
y: "da, aseara l-am luat, e super"...
x: "vai tre sa mi-l dai si mie"...
y: "ti-l aduc maine la scoala, nu te stresa"
x: "ms";

de ce ne ocupam noi timpul/serile la seriale care nu prea ne aduc nimic ? fiindca sunt interesante. si ne capteaza. nu cred ca exista cineva care s-a uitat la Lost, sau la Prison Break si sa spuna ca nu e coool. seriously!!! apropo de seriously, nu ma pot abtine sa nu laud Grey's Anatomy. e pur si simplu bun. la fel si Lost, Prison Break, Desperate Housewives, The OC. Iar astea sunt doar cateva din serialele de care eu m-am inceput, ocupandu-mi timpul pretios, sunt sigur ca mai sunt destule de care nu stim. Dar va spun ca nu regret. Decat sa ma uit la filmele repetate de N ori la unele posturi (nu dam nume. nu facem publicitate), sau la serialele autohtone copiate dupa succesfull TV shows (din nou nu dam nume), prefer sa imi downloadez episodul mult asteptat in fiecare zi de aparitie, si sa il savurez cand am timp. si bineinteles sa rad cand e nevoie, sa ma "stresez" pentru personaje cand e nevoie, sa tin partea unora sau nu. in alte cuvinte, sa te identifici mai mult sau mai putin cu personajele.

Ceea ce imi pare rau este ca nu toti stiu despre ele. Serialele de succes peste ocean, sau de ce nu in tarile din UE (vezi UK de exemplu), la noi nu sunt mediatizate, nu au succes fiindca romanii nu le stiu gusta. M-am cam intins, dar va dau un exemplu simplu. Nu stiu cati va uitati la DH, dar personajele de acolo se identifica cu aproape orice femeie. Cineva foarte aproape mie (persoana de sex feminin), de exemplu, spune ca nu ii place DH, dar nu-mi spune de ce. Pun pariu ca nu ii place fiindca se identifica cu vreun character din serial... poate Bree, obsedata de curatenie, de prefectiune.

Voi cu cine va identificati ? De ce va uitati la seriale ? Sau daca nu va uitati, de ce ?

Blogurile astea.... o idee buna ?

Desi de la primul post nu a trecut multa vreme, nu m-am putut abtine sa nu mai scriu inca un post. M-a cuprins febra blogului, sau cum ar zice unii, jurnalului intim citit de altii :))

Revenind la idea initiala de a intra pe siturile astea, cautam un blog la o colega... De ce il cautam ? nu stiu, poate din curiozitate, ... sau poate pur si simplu vroiam sa vad ce poate sa scrie intr-un blog. Din fericire, pentru intimitatea ei, nu am reusit sa gasesc blogul. Eh asta este, m-am dat batut. Dar, dupa ce mi-am facut blog, si l-am si facut "la liber", i-am facut publicitate, colega deja s-a gandit si ea sa-l faca public... desi scopul initial nu era sa fie public.

Ideea e: de ce sa ne schimbam o idee buna, pentru ca asa face majoritatea ? Daca tu nu vrei ceva, de ce sa te schimbi pentru cineva ? Pentru ca asa cere "piata" ? Eu zic, colega, sa nu il dai la nimeni. Dar aici am eu ceva de intrebat: ce sa fac daca il voi gasi, din greseala (pentru ca am renuntat sa il mai caut). Daca il gasesc, ce sa fac ? Sa ii spun ca l-am gasit si sa o pun intr-o situatie "awkward" sau sa nu spun nimic ? Sa il citesc sau sa il fac pierdut ?

mda... primul post

Cautand un blog al unei colege (fara succes din pacate, pentru mine) m-am gandit ca nu ar fi asa mare lucru daca mi-as face si eu in blog, ca vad ca-s la moda de ceva vreme (just kidding, dar is la moda, nu?)....

Ma gandesc ca blogul asta va fi un mod de a ma exprima, de a arata cine sunt cu adevarat. multe persoane au impresia ca ma cunosc, ca sunt o persoana usor de citit, "that they got me all figured out", ei asta nu e chiar asa. e greu sa cunosti pe cineva cu adevarat... dar nu zic nici o noutate cu afirmatia asta, fiindca toti stim asta. e ca o lege nescrisa....

anyways, chiar astazi am avut parte de o chestie de asta, care pot sa spun ca mi-a stricat ziua... era oricum o zi de aia cand nu sti de ce, dar esti nervos. asa te trezesti, poate e din cauza somnului (si lipsei lui), nu stiu, dar asa e, te trezesti nervos. si apoi sa ajungi sa vezi ca cineva face presupuneri despre tine, fara sa aiba vreo idee despre ce vorbeste ? e dezamagitor. iar daca vine si din partea unei persoane din partea careia nu te asteptai.... e si mai dissapointing.

revin in curand cu chestii mai placute. :D
Mr. Gicu